Refugee status for displaced minors under the 2000 compensation law: scope of "displaced person" and ethnic persecution evidence

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta B.F. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 4930 din 31 octombrie 2003, emisă de aceasta și obligarea ei să-i recunoască calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a locuit până în anul 1940, în localitatea Zece Hotare, iar din 1940, până în 1945, când părinții au fost obligați să se refugieze în localitatea Roșia, a plecat și ea cu ei, având vârsta de 6 ani, tatăl său I.I. figurând în indexul refugiaților români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940.

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 67 din 2 februarie 2004, a respins acțiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada unei persecuții etnice, întrucât susținerile ei sunt contradictorii cu declarațiile martorului, pe de o parte, iar pe de altă parte localitatea Zece Hotare nu era ocupată, aflându-se pe teritoriul României.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta B.F. care a susținut că în comuna Șuncuiuș nu exista altă familie cu numele de I.I., astfel că evidența din registrul refugiaților se referă la părinții săi, și prin urmare, ea beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/ 2000, astfel cum a fost modificată și completată.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ, cei care au fost strămutați pentru motive etnice, în perioada prevăzută la art. 1.

Prin H.G. nr. 127/2002, dată în aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, s-a prevăzut că noțiunea de strămutat o include și pe aceea de refugiat.

Este evident că prin aceste dispoziții s-a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite în urma persecuțiilor din motive etnice.

În cauză, s-a dovedit că părinții reclamantei au fost nevoiți să se refugieze ca urmare a Dictatului de la Viena, din localitatea de domiciliu, comuna Zece Hotare, județul Bihor, în localitatea Roșia, județul Bihor, tatăl său I.I. figurând în indexul refugiaților români din Ungaria, întocmit la 2 noiembrie 1940.

Cum reclamanta, în vârstă de 6 ani (la data refugiului) s-a refugiat împreună cu părinții, în mod firesc a dobândit același statut cu al acestora, fiind supusă acelorași persecuții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.F. împotriva sentinței civile nr. 67 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 4930 din 31 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor și obligă pârâta, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1943 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2003.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.