Cassation appeal nullity for failure to specify challenged judgment and absence of valid cassation grounds in administrative fiscal jurisdictional transfer

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea principală, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.10.2017, reclamanta A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Prefectura Judeţului Ialomiţa, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3 milioane euro cu titlu de daune morale, 3 milioane RON cu titlu de daune materiale şi să se dispună anularea actelor false emise de Primăria Slobozia, cu consecinţa stabilirii corecte a taxelor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că angajaţii Prefecturii au încălcat Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. i), n) din Legea nr. 340/2004, iar actele false întocmite de Primăria Slobozia şi contestate la Prefectură încalcă Legea nr. 233/2002.

În drept, reclamanta a indicat art. 1020-1021 C. civ., art. 480 C. civ., Legea nr. 554/2004.

Pârâta Prefectura Judeţului Ialomiţa a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere obiectul cererii reclamantei, care constă în plata unor sume de bani şi declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Ialomiţa în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k), art. 95 alin. (1) C. proc. civ. A invocat şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de pârâtă.

În şedinţa publică din data de 26.04.2018, la primul termen cu procedura legal îndeplinită, Curtea a pus în discuţie competenţa instanţei sesizate şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 2001 din 26.04.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Prefectura Judeţului Ialomiţa, în favoarea Tribunalului Ialomiţa, secţia civilă.

Prin cererea formulată la data de 14.08.2018, şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a arătat că declară recurs împotriva Deciziei civile nr. 705A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, făcând însă referire în cuprinsul cererii de recurs la Dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Recurenta a solicitat admiterea recursului şi casarea în întregime a Deciziei nr. 705A şi, rejudecând cauza, admiterea acţiunii formulate la fond.

Având în vedere informaţiile contradictorii furnizate de recurentă, care a făcut referire în cererea de recurs la un dosar aflat pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, dar a anexat o decizie pronunţată într-un alt dosar aflat pe rolul secţiei a III-a civile a aceleiaşi instanţe, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, prin citaţia comunicată acesteia la data de 17.10.2018, să precizeze obiectul căii de atac şi să timbreze cu 100 RON cererea formulată.

La data de 21.11.2018, recurenta a depus la dosar un set de înscrisuri, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi a precizat obiectul căii de atac ca fiind "pretenţii şi reparaţie civilă", care "constau în solicitările făcute în Dosarul nr. x/2017". Totodată recurenta a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, este întemeiată, astfel că va anula recursul formulat, pentru considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 486 C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

(2) La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum şi împuternicirea avocaţială sau, după caz, delegaţia consilierului juridic.

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Conform prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ.:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs", iar potrivit art. 489 C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3); (2) Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că în cauză, deşi a fost citată cu menţiunea precizării obiectului căii de atac exercitate, recurenta a indicat informaţii contradictorii în legătură cu hotărârea recurată.

De asemenea, în cauză, recurenta-reclamantă nu a formulat motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din noul C. proc. civ., iar din dezvoltarea argumentelor cuprinse în răspunsul la întâmpinare nu se desprind critici ce ar putea fi considerate motive de ordine publică, sau care ar putea fi încadrate într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate, care, de altfel, nu a fost indicată cu precizie, şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Aşa cum s-a arătat anterior, dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, iar, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia nulităţii recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, va admite această excepţie şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 705 A din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN