Tardiness of appeal against peremption declaration under five-day statutory deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Ineu, casarea în parte a HCL nr. 90/29.11.2001, cu aplicabilitatea scutirii taxei de timbru, respectiv art. 2.i), cu privire la păşunatul animalelor în locuri publice, art. 2 lit. d), cu privire la lăsarea liberă a păsărilor şi animalelor în zone verzi, alte locuri interzise accesului acestora, art. 6 lit. d) cu privire la neîntreţinerea zidurilor, gardurilor, porţilor şi neluarea măsurilor de conservare a construcţiilor de orice fel, art. 6 lit. g) privind montarea antenelor de radio şi televiziune pe acoperişuri sau alte locuri decât cele stabilite de unitatea sau administratorul de locuit şi art. 16 cu privire la majorarea amenzilor.

Acţiunea reclamantului a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 2217/18.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad.

Recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe a fost suspendat la data de 14.05.2015, în baza art. 411 pct. 2 din noul C. proc. civ. şi, de la această dată şi până la data constatării perimării, a stat în nelucrare din vina părţilor, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea judecării.

Prin Decizia civilă nr. 1402 din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2217/18.09.2014, pronunţată de Tribunalul Arad în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Local Ineu.

Împotriva Deciziei civile nr. 1402 din 21 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Decizia menţionată a fost comunicată recurentului la data de 06 mai 2016, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la Dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depăşirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată şi calea de atac în cazul unei hotărâri de perimare, potrivit cărora:

"(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare. Când perimarea se constată de o secţie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de Completul de 5 judecători."

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia atacată a fost pronunţată la data de 21 aprilie 2016, iar recursul a fost formulat la data de 06 mai 2016, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat şi, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1402 din 21 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN