Publishing house wins accreditation-list case; lower court ruling quashed and remanded for retrial.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanţei de fond

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 04.08.2015 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U., includerea B., care funcţionează în cadrul reclamantei, în lista editurilor acreditate (recunoscute) de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - CNATDCU, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 90/2016 din 23 martie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 90/2016 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de fond a reţinut că includerea recurentei-reclamante pe lista editurilor acreditate de către CNATDCU nu poate fi rezultatul unei simple cereri, ci presupune evaluarea activităţii acesteia, această chestiune regăsindu-se, conform opiniei instanţei, în cuprinsul Anexei 2 art. 8 din Ordinul nr. 4090/2011 al MECTS unde sunt menţionate anumite criterii ce au determinat, până la nivelul anului 2011, alcătuirea listei.

Această raţiune, în opinia recurentei, se află în vădită contradicţie cu reţinerile anterioare, dar şi ulterioare ale instanţei de fond şi aceasta face imposibil de înţeles motivul real care a determinat instanţa să procedeze la respingerea cererii.

Pe lângă această contradicţie sunt invocate şi motive străine de natura pricinii.

Recurenta a considerat că pentru soluţionarea cauzei se impune a fi făcute precizări legate de refuzul CNATDCU şi s-a spus că reclamanta are activitate de peste 5 ani, un portofoliu de carte de peste 50 de volume, B. din Cluj s-a aflat în anii 2010 - 2011 pe lista editurilor Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din învăţământul Superior - CNCSIS din cadrul MECS - fiind înscrisă la poziţia 341.

Ulterior, o dată cu reorganizarea CNCSIS, începând cu luna mai a anului 2011, procesul de evaluare a editurilor a fost continuat de către Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice - CNCS, organism consultativ în cadrul MECS, înfiinţat prin Ordinul nr. 3795 din 2011 al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Recunoaşterea Editurii care funcţionează în cadrul societăţii recurente a fost menţinută până în anul 2012, recunoaşterea B. de către CNCSIS fiind aşadar continuată şi de către CNCS.

Însă, începând cu acest an - 2012, CNCS are ca obiect doar evaluarea editurilor naţionale care activează în domeniul Artelor şi ştiinţelor umaniste şi care nu intră în domeniul de activitate al B.

Începând cu anul 2012, evaluarea editurilor care au ca obiect publicaţii din domeniul ştiinţelor sociale, care constituie obiectul de activitate al recurentei, intră în competenţa unui alt organism din cadrul MECS, şi anume Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - CNATDCU, a cărui organizare şi funcţionare este reglementată prin Ordinul nr. 5644/2012 al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, publicat în M.Of. nr. 640/07.11.2012.

S-a menţionat de către recurentă că a solicitat anterior includerea B. pe lista acreditată a CNATDCU, dar, ca urmare a adresei înregistrată sub nr. x din 30.09.2014 în data de 30.10.2014, li s-a comunicat un răspuns derizoriu, ataşat la dosarul cauzei, prin care li se punea în vedere că solicitarea a fost supusă discuţiei în cadrul şedinţei Consiliului General al CNATDCU din 17 octombrie 2014, şedinţă în urma căreia li s-au transmis următoarele:

"Au fost puse în discuţie de către domnul Secretar General, Prof. Dr C., adresele înregistrate la CNATDCU cu nr. 51/09.2014, 52/30.09.2014, 57/14.10.2014, cu privire la evaluarea şi acreditarea revistelor şi editurilor. Consiliul General CNATDCU aprobă în unanimitate ca, la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale să se elaboreze o metodologie cu privire la criteriile de acreditare a editurilor. Noile criterii ar trebui să menţioneze prevederile cu privire la acreditarea editurilor şi a revistelor şi să menţioneze instituţia care să se ocupe de această problemă".

Acest răspuns care prevede lipsa oricăror criterii de acreditare are un caracter cel puţin surprinzător, atâta timp cât există o listă de edituri emisă de CNATCDU, listă care produce efecte juridice nemijlocite. Astfel, publicaţiile editurilor aflate pe această listă sunt luate în considerare pentru participarea la concursurile pentru ocuparea funcţiilor didactice universitare, precum şi pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior şi a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, standardele minime, necesare şi obligatorii în acest sens fiind aprobate prin Ordinul Ministrului Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 6560/2012. Totodată, publicaţiile sub egida editurilor aflate pe lista CNATDCU stau la baza tezelor de abilitare, în vederea certificării unei persoane de a conduce lucrări de doctorat, în conformitate cu Anexa 1 a Ordinului Ministrului Cercetării, Tineretului şi Sportului nr. 5961/2011.

Emiterea unei astfel de liste ca urmare a evaluării editurilor în lipsa oricăror criterii are un caracter extrem de abuziv şi discriminatoriu, aceasta cu atât mai mult cu cât pe această listă se află edituri de o calitate cel puţin îndoielnică.

În lipsa elaborării unor atare criterii era necesar să se aibă în vedere criteriile care au stat la baza evaluării CNCSIS şi ulterior CNCS, condiţii pe care B. le-a îndeplinit cu puterea evidenţei, dată fiind acreditarea de către aceste organisme ştiinţifice, acreditarea neavând la bază o simplă cerere, astfel cum absolut nefundamentat induce instanţa de fond.

Recurenta consideră că trebuie avută în vedere Adresa nr. x/19.01.2016 emisă de către Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare din cadrul Ministerului ce a fost depusă de către acest pârât la dosarul cauzei care atestă următoarele aspecte extreme de importante, şi care atestă cele afirmate:

1. Lista de edituri (A2 - edituri cu prestigiu recunoscut în domeniul ştiinţelor sociale) emise de CNATDCU are la baza criteriile menţionate în OM nr. 4691/2011 (art. 8 din Anexa 2 - Definiţii) publicat în MO nr. 535/28.07.2011;

2. În prezent nu există o Metodologie proprie de evaluare a editurilor a CNATDCU;

3. Cu toate acestea, exista o lista CNATDCU a editurilor, aspect care permite publicaţiilor acestor edituri sa fie luate în discuţie de către Comisiile de Specialitate.

Important din acest punct de vedere este a se analiza Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 4691/2011, mai exact art. 8 alin. (1) din Anexa 2, criteriile minimale pe care trebuie să le îndeplinească o editură cu prestigiu recunoscut, astfel:

"O editură cu prestigiu recunoscut, din punct de vedere al publicaţiilor ştiinţifice, se consideră a fi o editură care îndeplineşte cumulativ cel puţin următoarele condiţii:

a) foloseşte în mod sistematic experţi pentru evaluarea şi acceptarea spre publicare a lucrărilor ştiinţifice, inclusiv didactice, pe care le publică;

b) se află printre primele edituri la nivel naţional din punct de vedere al prestigiului în domeniile pe care le acoperă;

c) asigură diseminarea publicaţiilor către principalele biblioteci publice şi universitare din ţară."

Dar, instanţa de fond, în mod absolut superficial reţine aceste prevederi legale invocate de către pârâte, fără a le verifica în mod nemijlocit.

Astfel, în urma unei atare analize, era necesar a se avea în vedere că aceste criterii au fost stabilite iniţial pentru o altă entitate, şi anume CNCS - prin prevederile art. 7 alin. (2) din aceeaşi Anexă 2 - Pentru domeniul fundamental Ştiinţe sociale, CNCS elaborează lista editurilor considerate ca edituri cu prestigiu internaţional, cuprinzând maximum 200 de edituri.

La acel moment pârâta CNATDCU era acreditată doar în domeniile Drept şi Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică - în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (3) - (5) Anexa 2 din acelaşi Ordin.

Toate aceste aspecte au rămas necercetate de către judecătorul fondului şi s-a solicitat a se dispune casarea cu trimitere în vederea rejudecării cauzei.

Aceasta cu atât mai mult cu cât criteriile de eligibilitate prevăzute de art. 8 alin. (1) din Anexa 2 a Ordinului Ministrului nr. 4691/2011 au rămas în vigoare, fiind modificat doar alin. (3) a art. 8 care extinde atribuţiile CNATDCU şi la domeniul ştiinţelor politice şi administrative - prin Articolul I pct. 2 a Ordinului nr. 3697/2012.

Prin urmare, susţinerea instanţei de fond, conform căreia criteriile de eligibilitate "nu mai sunt de actualitate în prezent" este eminamente nelegală, dispoziţiile legale care le consacră fiind aşadar în vigoare, chiar dacă comisiile de specialitate din cadrul CNATDCU nu au emis criterii suplimentare, fiind aşadar aceleaşi criterii care au stat la baza includerii editurii noastre în listă de către CNCSIS şi ulterior de CNCS .

De altfel, nelegală este şi susţinerea finală potrivit căreia instanţa de fond nu se poate substitui autorităţii publice. Or, aceasta reprezintă o chestiune de inadmisibilitate pe care instanţa nu a pus-o în discuţia contradictorie a părţilor. Dincolo de acest aspect, subscrisa am solicitat ca instanţa să oblige autoritatea publica să ne includă în lista oficială a editurilor de prestigiu, listă care produce efecte juridice extrem de importante, editurile care se află pe această listă fiind astfel acreditate să publice lucrări, care sunt avute în vedere la conferirea titlurilor didactice în învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare dezvoltare.

Contrar susţinerilor sale, instanţa este abilitată în acest sens în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, recurenta solicitând aşadar recunoaşterea interesului legitim prin intermediul prezentei acţiuni civile.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 22.03.2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părţile din litigiu.

Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 şi a Hotărârilor Colegiului de conducere nr. 106, 109 şi 110/20.09.2018 au fost citate părţile, fără a fi finalizată procedura de filtru a recursului şi s-a fixat termen pentru judecarea acestuia în şedinţă publică.

4. Soluţia instanţei de recurs

După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a fost învestită cu soluţionarea acţiunii reclamantei prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - C.N.A.T.D.C.U., includerea B., care funcţionează în cadrul reclamantei, în lista editurilor acreditate (recunoscute) de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare - CNATDCU, cu cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei cu motivarea că reclamanta a fost inclusă în lista editurilor considerate ca edituri de prestigiu pentru anul 2011, iar probele administrate au relevat faptul că includerea reclamantei în această listă, aferentă anului 2011 s-a realizat în baza criteriilor menţionate la art. 8 Anexa 2 din Ordinul nr. 4090/2011 al MECTS.

Acest aspect a fost reţinut de către Curte din cuprinsul răspunsului la interogatoriu adresat de reclamantă pârâtului MECTS .

Pârâtul a mai arătat că în prezent este demarat procesul de elaborare a Metodologiei de acreditare a editurilor.

În acest context, faţă de faptul inexistenţei actuale a unor criterii legale, cererea formulată de reclamantă este nefondată.

Instanţa de judecată nu se poate substitui autorităţii publice şi să dispună prin hotărâre includerea reclamantei în acea listă, în condiţiile în care este evident că pentru o perioadă anterioară, accesul era condiţionat de îndeplinirea unor criterii de eligibilitate, ce nu mai sunt de actualitate în prezent.

Reclamanta a atacat cu recurs această soluţie, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Litigiul prezent a fost declanşat de Adresa nr. x/30.10.2014 adresată reclamantei prin care s-a comunicat faptul că solicitarea acesteia a fost supusă discuţiei în cadrul şedinţei CG al CNATDCU din data de 17.10.2014, iar în urma acestei şedinţe i s-au comunicat următoarele:

"Au fost puse în discuţie de către domnul Secretar General, Prof dr. C., adresele înregistrate la CNATDCU cu nr. 51/09.2014, 52/30.09.2014 şi 57/14.10.2014, cu privire la evaluarea şi acreditarea revistelor şi editurilor Consiliul General CNATDCU aprobă în unanimitate ca la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale să se elaboreze o metodologie cu privire la criteriile de acreditare a editurilor. Noile criterii ar trebui să menţioneze prevederile cu privire la acreditarea editurilor şi a revistelor şi să menţioneze instituţia care se ocupă de această problemă".

Din analiza hotărârii atacate se constată că aceasta nu este motivată cu respectarea prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Se poate aprecia că textul legal anterior enunţat consacră principiul motivării hotărârilor, pentru a se asigura o bună administrare a justiţiei şi pentru a se putea exercita controlul judiciar.

Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil.

Aşa cum s-a precizat mai sus, hotărârea instanţei de fond nu este motivată, iar, în lipsa motivării, Înalta Curte nu poate exercita controlul legalităţii hotărârii, potrivit argumentelor ce se vor enunţa în continuare.

Căile de atac se exercită de partea nemulţumită de hotărârea unei instanţe şi reprezintă mijlocul procesual prin care se realizează pe calea justiţiei protecţia dreptului subiectiv sau al interesului şi ele se constituie ca un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre.

În situaţia în care hotărârea nu este motivată, instanţa de control judiciar nu poate să analizeze dacă hotărârea primei instanţe este legală, pentru că hotărârii îi lipsesc elementele esenţiale.

Legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligaţia legală de a motiva în fapt şi în drept hotărârea, întrucât în hotărâre trebuie să se explice părţilor, atât în fapt, cât şi în drept, care au fost raţiunile care au condus la adoptarea soluţiei.

În lipsa motivării, nici părţile nu sunt în măsură să analizeze legalitatea hotărârii judecătoreşti şi nici instanţa de control nu poate să exercite controlul judiciar în limitele stabilite de lege.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătoreşti este sancţionată de legiuitor, pornind de la obligaţia statului de a respecta dreptul părţii la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin nemotivarea hotărârii se aduce atingere prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind procesul echitabil, aşa cum a fost consolidat textul în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.

În acest sens, arătăm că potrivit jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil este înfrântă atunci când o instanţă a motivat pe scurt hotărârea, fără a examina în mod real problemele esenţiale care au fost supuse spre analiză.

Astfel, conform jurisprudenţei instanţei de la Strasbourg, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuşi, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătoreşti înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raţionamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

Pentru că motivarea reprezintă un element esenţial al unei hotărâri judecătoreşti, lipsa acesteia atrage casarea ei. Instanţa de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., deoarece prima instanţă nu a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale, cu privire la soluţia adoptată, astfel că Înalta Curte este în imposibilitate să-şi exercite controlul judiciar cu privire la fondul cauzei.

Astfel, se constată că instanţa de fond nu a făcut referire la situaţia de fapt, nu s-au indicat temeiurile de drept care au dus la pronunţarea soluţiei.

Pe de o parte, chiar şi motivarea, care există, a soluţiei instanţei de fond este şi ea contradictorie.

Pe de altă parte, instanţa de fond a considerat că inexistenţa actuală a unor criterii legale duce la respingerea acţiunii ca nefondată, iar, pe de altă parte, a precizat că instanţa de fond nu se poate substitui autorităţii publice şi să dispună prin hotărâre includerea reclamantei în acea listă, ceea ce ar putea fi considerată o condiţie de admisibilitate a acţiunii, aspect nepus în discuţia părţilor.

În aceste condiţii, nu se poate stabili care au fost considerentele pentru care instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei şi pentru a se putea verifica legalitatea acesteia. La rejudecare, instanţa va avea în vedere aspectele invocate de către reclamantă în cererea de chemare în judecată şi apărările formulate de autorităţile pârâte.

De aceea, în baza art. 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 90/2016 din 23 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN