Appeal for lack of stated grounds declared null; constitutionality referral maintained.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6282 din 5 noiembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecţie şi Pază, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., iar în faţa instanţei de recurs, la termenul din data de 13 iunie 2018, recurentul-reclamant a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 - 3, art. 7 şi art. 31 - 33 din Legea nr. 182/2002, prin raportare la art. 1, art. 20, art. 21, art. 24, art. 26, art. 29, art. 30, art. 31 şi art. 53 din Constituţia României.

În susţinerea excepţiei invocate, recurentul-reclamant a considerat, în esenţă, că textele legale menţionate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1, art. 20, art. 21, art. 24, art. 31 şi art. 53 din Constituţie şi art. 6 din CEDO, întrucât nu asigură realizarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare în mod efectiv şi, potrivit principiului european al egalităţii de arme într-o procedură judiciară, inclusiv prin accesul la informaţiile personale sau publice relevante în probaţiune şi la toate piesele (probele) dosarului.

A mai susţinut recurentul-reclamant că este limitată astfel şi aplicarea unor norme juridice aplicabile în procesul civil, respectiv art. 249 - 387 din Noul C. proc. civ., sau art. 167 - 242 din vechiul C. proc. civ. şi art. 12, art. 17, art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, cu privire la administrarea probelor, aspect esenţial în dezlegarea pricinii.

Totodată, petentul a arătat că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 26, art. 29 şi art. 30 din Constituţie, întrucât actul administrativ clasificat, care a fost contestat în speţă şi de care depinde în mod esenţial soluţia pe care o va pronunţa instanţa de contencios administrativ în cauză, conţine date care privesc verificări asupra vieţii intime a titularului acţiunii introductive, sau ale avocatului şi aparţinătorilor lor de familie, a căror autenticitate nu poate fi cenzurată în niciun mod pe cale judecătorească.

Prin încheierea din 17 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015/a4, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea recurentului-reclamant A., de sesizare a Curţii Constituţionale şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 - 3, art. 7 şi art. 31 - 33 din Legea nr. 182/2002, prin raportare la art. 1, art. 20, art. 21, art. 24, art. 26, art. 29, art. 30, art. 31 şi art. 53 din Constituţia României.

Împotriva modului de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Examinând cauza şi încheierea atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

La termenul din data de 17 octombrie 2018, recurentul-reclamant A. a formulat verbal cerere de recurs, însă nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziţii:

"cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii . . . . . . . . . . . .c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, din actele şi lucrările dosarului rezultă că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs nu au fost depuse la dosarul cauzei.

Potrivit art. 301 C. proc. civ.:

"Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel."

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanţă.

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi ale art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină şi nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 17 octombrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM