Six-month limit for pre-litigation complaint against administrative act addressed to another party in contesting association board appointment.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 iunie 2015, reclamanta Asociaţia A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Federaţia B. şi C., anularea Hotărârii FRAMC din 31 mai 2014 de numire în funcţia de preşedinte a lui C. şi suspendarea executării acestei hotărâri.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 877 din 16 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În argumentarea recursului, recurenta-reclamantă susţine greşita aplicare a disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, deoarece instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că aceasta nu a participat la şedinţa nestatutară şi nelegală din data de 31 mai 2014, prin care a fost numit preşedinte al Federaţiei B., dl. C. .

Deoarece nu a participat la această şedinţă, data la care a luat cunoştinţă, în mod efectiv, de hotărârea nelegală, este data de 17 decembrie 2014, când a fost publicată în Registrul Federaţiilor existent la Tribunalul B Bucureşti, încheierea prin care instanţa de judecată a respins cererea de îndreptare a erorii materiale cu privire la încheierea nr. 12/PJ din 17 septembrie 2014, prin care Tribunalul Bucureşti a admis cererea şi a autorizat modificările aduse componenţei organelor de conducere în sensul că noul preşedinte este dl. C..

Prin urmare, susţine recurenta-reclamantă, plângerea prealabilă a fost întocmită în termenul prevăzut de lege, în limitele a 6 luni, calculat începând cu data de 17 decembrie 2014.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Recursul este nefondat.

Instanţa de fond, admiţând excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile, a reţinut că aceasta a fost formulată şi înregistrată la 30 decembrie 2014, cu depăşirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului - 31 mai 2014, când a avut loc hotărârea adunării generale a cărei anulare s-a cerut prin acţiune.

Din actele dosarului, reiese faptul că actul administrativ a cărui anulare s-a cerut, a fost emis în data de 31 mai 2014.

Recurenta-reclamantă se consideră terţ în raport de acest act, deoarece nu a participat la Adunarea Generală din data de 31 mai 2014 şi că a luat la cunoştinţă de existenţa hotărârii abia la 17 decembrie 2014, iar de la această dată se calculează termenul de 30 de zile pentru îndeplinirea plângerii prealabile, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 limitează însă introducerea plângerii prealabile, în cazul în care actul administrativ cu caracter individual este adresat altui subiect de drept, la termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7).

Conform art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă se poate introduce pentru motive temeinice şi peste termenul prevăzut la alin. (1), cel de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.

Astfel, se constată că, în ipoteza în care actul administrativ atacat este adresat altui subiect de drept, plângerea prealabilă se introduce din momentul luării la cunoştinţă a acestuia pe orice cale, dar nu mai târziu de 6 luni la data emiterii lui.

Cum plângerea prealabilă s-a formulat după împlinirea termenului de 6 luni de la data emiterii actului, iar partea interesată nu a invocat cauze de suspendare/întrerupere a termenului, Înalta Curte constată că motivul de recurs este nefondat.

Faţă de acestea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Asociaţia A. împotriva Sentinţei nr. 877 din 16 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM