Ethnic persecution benefits under Law 189/2000 affirmed; pension fund appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul H.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea hotărârii nr. 7474/6620/2003, în sensul de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1939 - august 1940 a satisfăcut stagiul militar obligatoriu și că după aceea, nu s-a mai putut întoarce în localitatea de domiciliu, respectiv comuna Florești, județul Soroca, deoarece Basarabia fusese cedată U.R.S.S.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1869/2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 7474/6620/2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice, în sensul că nu s-a mai putut întoarce în localitatea de domiciliu, după satisfacerea stagiului militar, ca urmare cedării Basarabiei, în iunie 1940.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București.

În motivarea recursului, pârâta-recurentă a susținut în esență, că satisfacerea stagiului militar nu poate fi considerat motiv de persecuție etnică și nici strămutare, în înțelesul Legii nr. 189/2000.

Analizând recursul formulat, în raport cu dispozițiile art. 304 – 3041 C. proc. civ. și cu motivele invocate, Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, „beneficiază de prevederile legii, persoana persecutată din motive etnice, de regimurile instaurate în România în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, care a fost refugiată, strămutată sau expulzată în altă localitate”.

În cauza de față, reclamantul a făcut dovada că a locuit împreună cu familia sa, în comuna Florești, județul Soroca, de unde în anul 1939 a fost încorporat pentru satisfacerea stagiului militar, până în august 1940.

În iunie 1940, Basarabia a fost cedată U.R.S.S., motiv pentru care, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși cetățenii români, reclamantul nu s-a mai putut întoarce în localitatea de domiciliu, așa cum era firesc. De altfel, părinții acestuia au fost deportați, iar bunurilor lor au fost confiscate. Împrejurările mai sus reținute au fost dovedite cu acte (livret militar, extrase din registrele Primăriei comunei Florești și depoziții de martori).

Rezultă, așadar, că nu stagiul militar a fost invocat ca motiv de persecuție etnică, ci faptul că după efectuarea acestuia, reclamantul nu s-a mai putut întoarce în localitatea sa de domiciliu, ca urmare a evenimentelor istorice ce au avut loc după iunie 1940, respectiv cedarea Basarabiei, U.R.S.S. - ului și instaurarea regimului stalinist.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul-intimat beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, făcând dovada persecuțiilor etnice la care a fost supus.

În consecință, în raport cu cele mai sus arătate și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1869 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.