Salary recalculation claim from probation counselors assigned to labor courts, not administrative section.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Naţional al Consilierilor din Serviciile de Probaţiune (S.N.C.S.P.), în numele membrilor indicaţi în tabelul ataşat cererii, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei:

- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune la compensarea în bani a atribuţiilor suplimentare, exercitate de reclamanţi şi impuse ca urmare a adoptării Noului C. pen., constând în diferenţa dintre numărul total şi necesar de consilieri de probaţiune (stabilit de Ministerul Justiţiei prin doc Pregătirea sistemului judiciar pentru intrarea în vigoare a noilor Coduri. Evaluarea situaţiei actuale. Plan de măsuri) şi numărul consilierilor de probaţiune care au îndeplinit atribuţiile unui număr de 722 consilieri de probaţiune, pentru perioada 1 noiembrie 2014 - 1 noiembrie 2017;

- obligarea Direcţiei Naţionale de Probaţiune şi a Ministerului Justiţiei la respectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei nr. VI la Legea nr. 284/2010, cu obligarea pârâtelor la recalcularea sporurilor prin aplicarea la salariile de bază şi obligarea acestora, pentru perioada 1 noiembrie 2014 - 1 noiembrie 2017 şi pentru viitor, la plata diferenţelor dintre sporurile plătite de pârâtă şi cele pe care erau îndreptăţiţi să le primească, în sensul:

a) aplicării procentelor de până la 15% pentru condiţii grele, vătămătoare ori periculoase la salariul de bază;

b) aplicării sporului de până la 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică la salariul de bază;

c) aplicării sporului de până la 5% pentru păstrarea confidenţialităţii (cu încadrarea în limita de 30% din salariul de bază prevăzută la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 284/2010), la salariile de bază, astfel cum au fost ele stabilite prin Ordinul Ministrului Justiţiei.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 194 şi următoarele C. proc. civ., art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (n.n. - act normativ abrogat în prezent), art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 103/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, coroborat cu art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, Ordinul ministrului justiţiei nr. 219 din 1 februarie 2017 şi Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680.

Prin Sentinţa nr. 3352 din data de 19 aprilie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale în privinţa capătului al II-lea de cerere, referitor la obligarea pârâţilor la recalcularea sporurilor şi plata diferenţelor, pentru perioada 1 noiembrie 2014 - 1 noiembrie 2017, a declinat competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere, având ca obiect emitere act administrativ, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus disjungerea primului capăt de cerere şi a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată formulat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională de Probaţiune, formarea unui nou dosar cu termen la data de 31 mai 2018, cu citarea părţilor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 7, Cap. VIII din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010 şi a apreciat că în afara aspectelor de (re)încadrare şi salarizare, toate celelalte probleme de drept derivate din raportul de muncă al reclamanţilor sunt de competenţa instanţelor specializate în dreptul muncii.

De asemenea, având în vedere faptul că Legea nr. 284/2010 şi, ulterior, Legea nr. 153/2017 au instituit o jurisdicţie specială, respectiv cea a secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, tribunalul a apreciat că orice litigiu derivat din modul de stabilire a drepturilor salariale păstrează natura juridică a acţiunii reglementate de primul act normativ, fiind de competenţa instanţei anterior menţionate.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 3641 din data de 18 septembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul Sindicatul Naţional al Consilierilor din Serviciile de Probaţiune, în numele membrilor săi, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că petitul cu care a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti în urma declinării de competenţă din partea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu supune judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat, câtă vreme reclamanţii nu au făcut referire la vreo decizie de încadrare salarială pe care să o conteste şi nici nu au pretins că au adresat o cerere pârâţilor pentru recunoaşterea drepturilor pretinse). De asemenea, nu prezintă configuraţia unei contestaţii promovate potrivit art. art. 7 alin. (2) din Cap. VIII din Legea nr. 284/2010, întrucât reclamanţii nu s-au prevalat de existenţa unei hotărâri a organelor de conducere ale pârâtului, prin care să le fi fost analizată contestaţia formulată împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin capătul de cerere cu care a fost învestită secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, urmare a declinării dispuse de către Tribunalul Bucureşti, reclamantul Sindicatul Naţional al Consilierilor din Serviciile de Probaţiune (S.N.C.S.P.), în numele membrilor săi, a solicitat obligarea pârâţilor Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, la recalcularea sporurilor şi plata diferenţelor salariale, pentru perioada 1 noiembrie 2014 - 1 noiembrie 2017, sporurile în discuţie urmând a fi calculate la salariile de bază, stabilite prin Ordinul Ministrului Justiţiei şi rezultate din aplicarea actelor normative succesive în materia salarizării.

Chiar dacă în susţinerea acestui capăt de cerere reclamantul a invocat dispoziţiile art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Cap. VIII al Anexei nr. VI la Legea nr. 284/2010, Înalta Curte constată că reclamanţii nu solicită anularea unui act administrativ tipic (de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluţionarea contestaţiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispoziţiile Legii nr. 284/2010) şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. (...)" şi nici dispoziţiile de drept comun ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanţi, având în vedere considerentele Deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 16/2016 (de soluţionare a unui recurs în interesul legii) şi nr. 23/2015 (pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), dar şi împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situaţiei circumstanţiale, prevăzute la art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competenţa de soluţionare instanţelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 şi art. 269 din C. muncii.

Art. 266 din C. muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

În aceste condiţii, competent să soluţioneze acţiunea reclamanţilor este tribunalul - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă pe care, de altfel, reclamanţii au şi ales să o învestească.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Naţional al Consilierilor din Serviciile de Probaţiune (S.N.C.S.P.) în numele membrilor reclamanţi A., B., C., D., E.,F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG.,HHHH. IIII. JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR. SSSS., TTTT. UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., JJJJJ., KKKKK., LLLLL., MMMMM.,NNNNN., OOOOO., PPPPP., QQQQQ., RRRRR., SSSSS. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Naţională de Probaţiune şi Ministerul Justiţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL