Jurisdiction over fine for missing water permit assigned to Bucharest Sector 1 Court as place of omissive offense.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 24 aprilie 2018, petenta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata Administraţia Bazinală de Apă Argeş anularea procesului-verbal din 27 noiembrie 2017, prin care a fost sancţionată pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 87 pct. 47 şi art. 88 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 107/1996, pentru nerespectarea obligaţiei de a obţine autorizaţia de gospodărire a apelor pentru staţia de sortare situată în comuna Sălcioara, judeţul Dâmboviţa.

Prin Sentinţa nr. 3828 din data de 15 iunie 2018 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Răcari competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administraţia Bazinală de Apă Argeş.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că noţiunea de competenţă teritorială se raportează şi se individualizează în funcţie de locul săvârşirii faptei, iar acesta este strâns legat şi, la rândul său, individualizat de comiterea şi de consumarea actului ilicit sancţionat de lege.

Cum din procesul-verbal contestat reiese că locul săvârşirii contravenţiei este comuna Sălcioara, jud. Dâmboviţa, unde a avut loc controlul şi unde s-au constatat faptele, având în vedere dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, care reglementează o competenţă teritorială absolută, s-a apreciat că aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia competenţa de a soluţiona plângerea împotriva procesului-verbal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 1114 din data de 20 septembrie 2018 Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administraţia Bazinală de Apă Argeş în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, astfel cum rezultă din descrierea faptei şi raportat la textul de lege care incriminează fapta, că petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea unei fapte omisive (neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior), locul săvârşirii acesteia fiind, prin raportare la specificul materiei reglementate, sediul societăţii petente.

Legea apelor nr. 107/1996 nu conţine o normă derogatorie de competenţă a plângerilor contravenţionale, ci, dimpotrivă, prin art. 91 se face trimitere în mod expres la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii petenta contestă Procesul-verbal 27 noiembrie 2017, prin care a fost sancţionată pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 87 pct. 47 din Legea nr. 107/1996, constând în nerespectarea obligaţiei de a obţine autorizaţia de gospodărire a apelor pentru staţia de sortare situată în comuna Sălcioara, judeţul Dâmboviţa.

Conform acestor dispoziţii legale, constituie contravenţie "neaducerea la îndeplinire, la termenele stabilite, a măsurilor dispuse anterior, precum şi a solicitărilor legale ale autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi ale Administraţiei Naţionale "Apele Române".

În virtutea normei de trimitere din cuprinsul art. 91 din Legea nr. 107/1996, în cazul contravenţiilor prevăzute şi sancţionate de actul normativ sunt aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cărora "plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia".

Astfel, în privinţa locului săvârşirii contravenţiei, raportat la natura obligaţiilor pentru a căror nerespectare a fost sancţionată petenta, Înalta Curte reţine că fapta omisivă nu putea fi săvârşită decât la sediul societăţii, punctul de lucru neputând fi asimilat acestuia, câtă vreme inacţiunea se săvârşeşte, ca element material al contravenţiei, la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă.

Locul săvârşirii contravenţiei este, aşadar, locul în care petenta trebuia să întocmească documentaţia necesar a fi depusă în vederea obţinerii autorizaţiei de gospodărire a apelor şi nu sediul staţiei de sortare a cărei lipsă de autorizare au constatat-o organele de control.

Prin considerentele expuse, reţinând că locul săvârşirii faptei omisive este sediul societăţii subiect al obligaţiei legale sus-menţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC A. SRL în contradictoriu cu intimata Administraţia Bazinală de Apă Argeş, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL