Conflict of jurisdiction between labor courts and administrative chambers in judicial staff salary discrimination claims

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată la data de 16 martie 2017 la Tribunalul Bacău sub nr. x/2017 reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. S. şi T. au chemat în judecată pe pârâţii Tribunalul Mureş, Curtea de Apel Târgu Mureş, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând admiterea acţiunii şi recunoaşterea stării de discriminare în care au fost plasaţi de pârâţi, în materie salarială, în raport cu o parte din personalul din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "Justiţie" care au fost indemnizaţi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 1 decembrie 2015 şi 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10 % în baza Legii nr. 293/2015 şi, de asemenea, repararea prejudiciului ce li s-a produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în diferenţa dintre suma plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia, cu titlu de drepturi salariale, pentru fiecare lună, prin luarea în considerarea nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi cuantumul sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, cu valori de referinţă de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 30 noiembrie 2015 şi 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015 şi obligarea pârâţilor de rând 1 - 3 la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe.

Totodată, reclamanţii au solicitat repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor, prin actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate, până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2, având în vedere Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Sentinţa civilă nr. 900 din data de 1 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău a respins excepţia necompetenţei materiale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, excepţii invocate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 12 ianuarie 2018.

Prin Sentinţa nr. 193 din data de 6 martie 2018 Tribunalul Mureş, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenta soluţionării acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea ca personal auxiliar şi conex la Judecătoria Reghin, aceştia invocă apariţia unui text legal ce le-ar fi aplicabil şi care ar conduce la modificarea drepturilor lor salariale, criticând practic ordonatorul de credite pentru refuzul de a emite un nou ordin de salarizare, în conformitate cu textul legal ce ar fi incident.

Din raţiuni de simetrie juridică, s-a apreciat că acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal.

Prin urmare, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, prevederi speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie, care atrag compentenţa de soluţionare a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 2242 din data de 11 mai 2018 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., toţii prin reprezentantul legal A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureş Tribunalul Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurării sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a apreciat că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect plata unor diferenţe salariale, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 şi art. 269 din C. muncii.

Pe de altă parte, reclamanţii nu contestă vreun act administrativ de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluţionarea contestaţiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispoziţiile Legii nr. 284/2010, pentru a fi atrasă în cauză competenţa instanţei, prevăzută de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII Legea nr. 284/2010, astfel încât instanţa competentă material a soluţiona litigiul este instanţa specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecăţii intrând în categoria conflictelor de muncă.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanţii, personal auxiliar şi conex în cadrul Judecătoriei Reghin, au invocat existenţa unei stări de discriminare şi au solicitat acordarea drepturilor băneşti cuvenite prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare (calculat având în vedere o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2012 până la data de 1 decembrie 2015 şi 445,5 RON, de la data de 1 decembrie 2015 până la data de 1 octombrie 2016, reprezentând 405 RON majorat cu 10% în baza Legii nr. 293/2015).

Reclamanţii nu solicită anularea unui act administrativ tipic (ordinul curţii de apel de stabilire a drepturilor salariale sau deciziile de salarizare) şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziţii legale de strictă interpretare şi aplicare, ce nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanţi, dar având în vedere şi dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia în interesul legii nr. 10/2016, potrivit căreia în materie de competenţă, în aplicarea O.G. nr. 137/2000, se are în vedere natura raporturilor juridice ce guvernează relaţiile dintre părţi, se constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială a instanţei va fi stabilită în raport de prevederile Legii nr. 567/2004 şi de cele ale C. muncii.

În acest sens, conform dispoziţiilor art. 95 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice), litigiile în legătură cu cariera şi raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti sunt date de legiuitor în competenţa materială de judecată a "tribunalelor de muncă şi asigurări sociale", respectiv a "secţiilor sau completele specializate pentru soluţionarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

Art. 266 din C. muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă pe care, de altfel, reclamanţii au şi ales să o învestească.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Apel Târgu Mureş, Tribunalul Mureş şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL