Conflict of jurisdiction over financial regulator’s liability claim against former board members: labor court competence applies to public office mandates absent special derogating provisions

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017 şi completată ulterior, reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi chemaţii în garanţie E., F., G., H., I., J., obligarea acestora la plata sumei de 374.850 RON reprezentând prejudiciu şi suma de 17.770 RON reprezentând rest de plată scadent la momentul formulării acţiunii din totalul de 35.554,50 RON, a sumei de 2.614,314 RON, 6.942 RON rest de plată din totalul de 13.800 RON provenind din plată nedatorată, precum şi dobânda legală calculată de la data scadenţei.

Prin Sentinţa nr. 1347 din data de 16 februarie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi chemaţii în garanţie E., F., G., H., I., J..

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut calitatea reclamantei de autoritate publică centrală, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 93/2012, obiectul cererii - antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în calitate de fost preşedinte al Consiliului C.S.A., funcţie de demnitate publică, cu atribuţii specifice.

S-a apreciat că pârâtul nu a fost angajat de autoritate prin intermediul unui contract individual de muncă, iar în exercitarea mandatului încredinţat de Parlament, pârâtul nu era subordonat autorităţii publice pe care o coordona. Raportul juridic născut din exercitarea mandatului este un raport juridic reglementat prin norme speciale derogatorii de la normele de dreptul muncii, fiind distinct de raportul juridic de muncă, întrucât, pe de o parte, între principiile care guvernează materia reglementată de C. muncii şi cele care ţin de exerciţiul mandatului încredinţat de Parlament sunt diferenţe majore. Astfel, în materia relaţiilor de muncă reglementate de C. muncii definitoriu este acordul părţilor fiind vorba de o relaţie contractuală care, în limitele legii, sunt supuse principiului autonomiei de voinţă ale ambelor părţi aflate în raporturi juridice, în timp ce, în cazul de faţă, suntem în prezenţa unui raport juridic administrativ, scopul numirii fiind acela al exercitării prerogativelor conferite de lege.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin Sentinţa nr. 1995 din data de 26 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi chemaţii în garanţie I., F., E., G., H., J., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, în ceea ce-i priveşte pe pârâţii B., C. şi D., instanţa a constatat că aceştia au calitatea de salariaţi, având încheiate cu C.S.A. contracte individuale de muncă, aspect necontestat în cauză, astfel că devin aplicabile dispoziţiilor art. 266 din C. muncii, potrivit cărora jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă. Aceste prevederi legale sunt aplicabile în cauză, întrucât obiectul acţiunii completate constă în angajarea răspunderii patrimoniale, în solidar, a acestor pârâţi.

Între pârâtul A. şi C.S.A. au existat raporturi reglementate de Legea nr. 32/2000 şi, cu toate că între aceştia nu a fost încheiat un contract de muncă stricto sensu, totuşi raporturile au fost specifice dreptului muncii, întrucât, potrivit art. 278 alin. (2) din C. muncii, "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat obligarea pârâţilor la plata solidară a unor sume reprezentând plăţi nedatorate şi prejudiciu cauzat de acestea.

În privinţa pârâţilor din prezenta cauză se constată că între o parte dintre aceştia şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor au fost încheiate contracte individuale de muncă, iar între pârâtul A. şi C.S.A. au existat raporturi reglementate de Legea nr. 32/2000, acesta deţinând calitatea de preşedinte al C.S.A. în perioada 23 octombrie 2012 - 23 aprilie 2013, fiind numit în funcţia de demnitate publică prin Hotărârea Parlamentului României nr. 43 din 23 octombrie 2012.

Potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. e) din Legea nr. 188/1999, această lege nu se aplică persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică, astfel că, din această perspectivă, litigiul de faţă nu poate intra în sfera de competenţă a instanţei de contencios administrativ.

În acelaşi timp, din interpretarea dispoziţiilor art. 266 C. muncii rezultă că jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de muncă, acest act normativ aplicându-se, conform art. 1 alin. (2) şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Se apreciază, totodată, că existenţa unui contract de muncă între părţi nu este de esenţa jurisdicţiei muncii, pentru o calificare corectă a naturii litigiului fiind necesar a se identifica dacă o persoană prestează muncă remunerată în beneficiul unui angajator. Cum pentru raporturile de muncă al foştilor membri ai Consiliului C.S.A, inclusiv preşedintele acestuia, nu există dispoziţii specifice derogatorii, care să fie incidente în speţă, Înalta Curte constată că acestea sunt guvernate de C. muncii, conform art. 1 alin. (2) anterior menţionat.

În plus, potrivit art. 278 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind C. muncii, "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun şi acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete şi aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."

Recunoaşterea expresă a aplicabilităţii Codului muncii, inclusiv a jurisdicţiei muncii, în ipoteza raporturilor juridice neîntemeiate pe un contract individual de muncă, a fost făcută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 16 din 26 septembrie 2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Această dezlegare în drept îşi găseşte aplicabilitate şi în prezenta cauză, iar simplul fapt că, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin unei persoane care ocupă o funcţie de demnitate publică, aceasta se află în exercitarea unui mandat de drept public, nu are drept consecinţă calificarea ca litigiu de contencios administrativ a oricărui proces declanşat în contradictoriu cu autoritatea publică în cadrul căreia acea persoană funcţionează sau a activat.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu pârâţii A., B., C., D. şi chemaţii în garanţie E., F., G., H., I., J., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL