Jurisdiction over fiscal inactivity decisions issued by regional authorities: value-based vs. rank-based competence criteria under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, determining that the Tribunal of Hunedoara was the competent court to hear the case, thereby ruling in favor of the appellate court’s view over the first-instance tribunal’s initial declination. The dispute involved a company challenging an administrative decision by a regional public finance authority that declared the company inactive due to the expiration of its registered office address, a challenge that triggered the jurisdictional conflict after both the tribunal and the Court of Appeals initially declined competence. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, under which jurisdiction is determined by the value of the act or the rank of the issuing authority; because the challenged decision regarding inactivity is not monetary in nature, it cannot be valued, leaving the rank criterion as the sole determinant. The court established that the regional finance authority is classified as a "local and county public authority" rather than a central one, which mandates first-instance jurisdiction to the tribunal, despite the authority's subordination to the national fiscal agency.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction over fiscal inactivity decisions issued by regional authorities: value-based vs. rank-based competence criteria under Law 554/2004: The dispute involved a company challenging an administrative decision by a regional public finance authority that declared the company inactive due to the expiration of its registered office address, a challenge that triggered the jurisdictional conflict after both the tribunal and the Court of Appeals initially declined competence. The decisive legal basis was Article 10(1) of Law No. 554/2004, under which jurisdiction is determined by the value of the act or the rank of the issuing authority; because the challenged decision regarding inactivity is not monetary in nature, it cannot be valued, leaving the rank criterion as the sole determinant. The court established that the regional finance authority is classified as a "local and county public authority" rather than a central one, which mandates first-instance jurisdiction to the tribunal, despite the authority's subordination to the national fiscal agency.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for resolving the negative conflict of jurisdiction.
Procedural basis cited for the High Court to establish the competent court and declare the decision definitive.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2018, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, a solicitat anularea Deciziei nr. 323 din 1 august 2017 privind soluţionarea contestaţiei formulate de lichidatorul judiciar împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, precum şi anularea Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, ambele emise de pârâtă.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 575 din 10 mai 2018, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În argumentarea soluţiei astfel dispuse, tribunalul a reţinut că obiect al cererii de chemare în judecată îl reprezintă Decizia nr. 323 din 1 august 2017, emisă de pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017.
Întrucât actul administrativ contestat a fost emis de un organ fiscal regional, respectiv Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi în funcţie de rangul autorităţii emitente a actului administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei revine curţii de apel.
2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 206 din 16 august 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că actele contestate de reclamantă sunt emise de o autoritate regională şi nu privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu analizarea legalităţii Deciziei nr. 323 din 1 august 2017 de soluţionare a contestaţiei, precum şi a Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, ambele acte fiind emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valorii actului contestat şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.
Înalta Curte reţine că actele administrativ-fiscale supuse cenzurii instanţei de judecată în prezenta cauză nu pot fi analizate din perspectiva unui criteriu valoric, întrucât obiectul lor priveşte măsura luată de pârâtă privind declararea în inactivitate a societăţii reclamante, potrivit art. 92 alin. (1) lit. a) - g) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a expirării duratei deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social, neexistând, aşadar, posibilitatea evaluării băneşti a măsurii dispuse de organul fiscal.
În raport de criteriul rangului autorităţii emitente, Înalta Curte, în acord cu opinia Curţii de Apel Timişoara, constată că Decizia nr. 323 din 1 august 2017, privind soluţionarea contestaţiei formulată de reclamantă împotriva Deciziei de declarare în inactivitate nr. 1800 din 20 aprilie 2017, este emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, care are calitatea de autoritate publică regională, astfel cum indică şi titulatura acesteia, încadrându-se în noţiunea de "autorităţi publice locale şi judeţene", în sensul prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Calitatea de autoritate publică centrală revine, în materie fiscală, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în subordinea căreia este organizată pârâta, însă Decizia nr. 323 din 1 august 2017 nu provine de la organul fiscal central, ci de la organul fiscal regional (aceeaşi fiind situaţia şi în privinţa Deciziei nr. 1800 din 20 aprilie 2017).
Prin urmare, competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în raport de rangul autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ, revine tribunalului, şi nu curţii de apel.
Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL, prin lichidator judiciar B. şi pe pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin A.J.F.P. Hunedoara, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.
Procesat de GGC - CL