Negative conflict of jurisdiction over public servant service disputes: Law No. 188/1999 Article 109 grants exclusive first-instance competence to tribunals regardless of central authority status

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - Aparat Central, a solicitat anularea Ordinului nr. 525 din 18 iulie 2017, emis de pârât, repunerea reclamantei în funcţia publică ocupată în localitatea Tulcea, în cadrul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Tulcea, precum şi restituirea drepturilor salariale aferente timpului de muncă lucrat la sediul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Tulcea.

1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 9 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - Aparat Central, a solicitat anularea Ordinului nr. 525 din 18 iulie 2017, emis de pârât, repunerea reclamantei în funcţia publică ocupată în localitatea Tulcea, în cadrul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Tulcea, precum şi restituirea drepturilor salariale aferente timpului de muncă lucrat la sediul Inspectoratului Judeţean în Construcţii Tulcea.

1.3. Prin încheierea din 24 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei funcţionale a acestei secţii şi a trimis dosarul secţiei a II-a contencios administrativ şi fiscal, din cadrul Tribunalului Bucureşti.

1.4. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 10 noiembrie 2017, sub nr. x/2017*.

Prin încheierea din 15 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de litispendenţă şi s-a dispus reunirea dosarului nr. x/2017* la dosarul nr. x/2017, înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 10 din 8 ianuarie 2018, Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Motivând hotărârea astfel dispusă, tribunalul a reţinut că actul administrativ contestat în cauză, respectiv Ordinul nr. 525 din 18 iulie 2017, este emis de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Inspectoratul de Stat în Construcţii - autoritate publică centrală, astfel încât, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine curţii de apel.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 110 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, a declinat soluţionarea cauzei către Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii, curtea de apel a reţinut că temeiul juridic al cauzei îl reprezintă dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public, astfel cum a fost modificat prin dispoziţiile art. IV din Legea nr. 2/2013.

Întrucât reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar măsura de modificare a raporturilor de serviciu şi măsura de destituire din funcţia publică intră în sfara de aplicare a art. 109 din Legea nr. 188/1999, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantei, respectiv Tribunalul Tulcea.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cel două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Ordinului nr. 525 din 18 iulie 2017, emis de pârât, prin care au fost modificate raporturile de serviciu ale reclamantei. Astfel, reclamanta A., inspector în construcţii, clasa I, grad profesional superior, clasa de salarizare 72, gradaţia 5, a fost mutată temporar, pe perioada cercetării administrative derulată în privinţa sa, de la Compartimentul de Control şi Inspecţie în Construcţii al Inspectoratului Judeţean în Construcţii Tulcea, la Compartimentul Control şi Inspecţie în Construcţii al Inspectoratului Judeţean în Construcţii Iaşi.

Ulterior, prin cererea depusă în dosarul Tribunalului Tulcea la data de 31 octombrie 2017, reclamanta a învederat că a fost destituită din funcţia publică, în acest sens fiind emis de către pârât Ordinul nr. 765 din 27 septembrie 2017.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public:

"Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu.", iar dispoziţiile art. 109 din acelaşi act normativ stipulează:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe."

Înalta Curte reţine, în acord cu hotărârea Curţii de Apel Constanţa, că reclamanta are calitatea de funcţionar public, iar litigiul îşi are izvorul în raportul de serviciu al reclamantei, aceasta contestând ordinul emis de autoritatea angajatoare, prin care s-a dispus modificarea locului de muncă al funcţionarului public, din localitatea Tulcea în localitatea Iaşi.

În mod greşit a reţinut Tribunalul Tulcea că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de rangul autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ, întrucât dispoziţiile speciale ale Legii nr. 188/1999 stabilesc o plenitudine de competenţă în favoarea tribunalelor, în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după rangul autorităţii publice pârâtă.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport cu dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public şi nu în raport cu dispoziţiile legii generale, Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Inspectoratul de Stat în Construcţii - Aparat Central, în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL