Private detective’s appeal annulled as untimely; renounced constitutional exception claim left intact.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Administrative and Fiscal Section, partially disposed of the claimant's appeal against the Court of Appeal's decision of 31 January 2018, which had upheld their substantive claim by annulling a police inspectorate order revoking a private detective attestation. The Court took formal note of the claimant's partial renunciation of the appeal concerning the refusal to refer the constitutional exception regarding Article 5(1)(d) of Law No. 329/2003, thereby leaving that part of the lower decision intact, and annulled the remaining appeal concerning the refusal to refer the exception against Article 5(2) of the same law as untimely filed. This annulment was based on the mandatory 48-hour deadline for filing and motivating such an appeal under Article 29(5) of Law No. 47/1992, as the claimant filed the grounds on 22 October 2018, well after the deadline of 17 August 2018 that followed service of the decision, triggering the nullity sanction under Article 489(1) of the Civil Procedure Code. The underlying dispute was an administrative challenge to the withdrawal of a private investigator's license, with procedural outcome resting on civil procedure rules governing appeal timeliness.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 463 alin. (1) din C. proc. civ, art. 463 din C. proc. civ, art. 463 C. proc. civ; Private detective’s appeal annulled as untimely; renounced constitutional exception claim left intact: The Court took formal note of the claimant's partial renunciation of the appeal concerning the refusal to refer the constitutional exception regarding Article 5(1)(d) of Law No. 329/2003, thereby leaving that part of the lower decision intact, and annulled the remaining appeal concerning the refusal to refer the exception against Article 5(2) of the same law as untimely filed. This annulment was based on the mandatory 48-hour deadline for filing and motivating such an appeal under Article 29(5) of Law No. 47/1992, as the claimant filed the grounds on 22 October 2018, well after the deadline of 17 August 2018 that followed service of the decision, triggering the nullity sanction under Article 489(1) of the Civil Procedure Code. The underlying dispute was an administrative challenge to the withdrawal of a private investigator's license, with procedural outcome resting on civil procedure rules governing appeal timeliness.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedSanction of nullity applied for late filing of the appeal grounds.
Basis for taking note of the claimant's renunciation of the appeal regarding the exception on art. 5 alin. (1) lit. d).
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02 mai 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi, a solicitat:
- anularea Dispoziţiei din 30.09.2016, emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi;
- repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin recunoaşterea calităţii de detectiv particular a reclamantului, începând cu data emiterii atestatului de detectiv particular, remiterea legitimaţiei şi a atestatului de detectiv particular;
- suspendarea executării Dispoziţiei din 30.09.2016, până la soluţionarea definitivă a prezentei acţiuni.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 1.501 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Dispoziţiei din 30.09.2016 până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze şi a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi.
3. Calea de atac exercitată împotriva Sentinţei civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva Sentinţei civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 noiembrie 2017.
La data de 23 ianuarie 2018, recurentul-reclamant A. a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
4. Soluţia instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 303 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal:
(i) a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.501 din 28.09.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal;
(ii) a casat în parte sentinţa atacată;
(iii) a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi;
(iv) a anulat dispoziţia din 30.09.2016, emisă de pârât;
(v) a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate;
(vi) a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003, formulată de recurentul A.
5. Calea de atac declarată împotriva Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
Prin cererea de recurs, reclamantul a învederat că va depune motivele căii de atac declarate după ce va lua cunoştinţă de motivele pentru care i-a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Prin cererea precizatoare, depusă la data de 22 octombrie 2018, recurentul-reclamant a învederat că înţelege să renunţe, în parte, la judecata recursului, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Totodată, recurentul-reclamant a învederat că susţine cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, apreciind că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru a se dispune sesizarea Curţii Constituţionale. În acest sens, recurentul-reclamant a expus motivele pentru care apreciază că textul de lege nu este conform dispoziţiilor constituţionale.
6. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2018, intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal
II.1. Referitor la recursul declarat împotriva soluţiei Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003
Înalta Curte constată că, prin cererea precizatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 22.10.2018, recurentul-reclamant A. a declarat că renunţă la judecata recursului având ca obiect soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Achiesarea la hotărâre reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre."
În cauză, Înalta Curte constată că manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil şi în temeiul dispoziţiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.
Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea reclamantului la judecarea recursului declarat împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
II.2. Referitor la recursul declarat împotriva soluţiei Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003
În cauză, având în vedere că obiectul recursului îl reprezintă soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, regimul căii de atac este reglementat de dispoziţiile speciale ale art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:
"Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare ..."
Aceste dispoziţii speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce priveşte motivele de nelegalitate ce pot fi invocate, condiţiile de formă ale recursului sau termenul de motivare a recursului.
Astfel, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.", iar art. 470 alin. (5) arată că:
"În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeaşi durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Decizia civilă nr. 302 a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 ianuarie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.
Analizând recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată că acesta a fost formulat în termen, fiind depus atât prin intermediul poştei electronice, cât şi prin serviciul poştal, la data de 2 februarie 2018 .
În ceea ce priveşte motivarea căii de atac, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a precizat, prin cererea de recurs, că va expune criticile sale de nelegalitate după comunicarea hotărârii atacate, demers procedural permis de prevederile art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurentul-reclamant beneficiind de un termen de 48 de ore, calculat de la data comunicării hotărârii atacate, pentru a formula şi depune motivele recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare către părţi a Deciziei nr. 303 din 31.01.2018, recurentului-reclamant A. i-a fost comunicată hotărârea atacată la data de 14.08.2018, astfel încât termenul de motivare a recursului (stabilit pe ore) începea să curgă de la ora zero a zilei următoare (15 august 2018) şi se împlinea, conform art. 181 alin. (1) pct. 1 şi art. 182 C. proc. civ., pe data de 17 august 2018, la ora 24:00.
Recurentul-reclamant A. a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac a recursului la data de 22 octombrie 2018.
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)".
Având în vedere că termenul de motivare a recursului expira la data de 17 august 2018, iar recurentul-reclamant A. a depus motivele pe care se întemeiază calea de atac la data de 22 octombrie 2018, Înalta Curte constată că recursul este motivat cu nerespectarea termenului legal.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003, este tardiv motivat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea reclamantului A. la judecata recursului declarat împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 329/2003.
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 303 din 31 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 329/2003.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.
Procesat de ED