Admissibility of third-party indemnity in administrative litigation challenging EU fund irregularity assessments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 63 din 12.05.2017, emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei administrative;

- anularea titlului de creanţă reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08.03.2017, cu privire la Contractul de finanţare nr. x/10.04.2015, cod SMIS 11570, cu titlul "Modernizare drum de acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei"

- restituirea sumei reprezentând creanţă bugetară în valoare de 1.619.531,08 RON şi 396.619,86 RON TVA.

2. Cererea de chemare în garanţie

La termenul de judecată din data de 19 februarie 2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara a formulat o cerere de chemare în garanţie a terţilor Societatea A. SRL, Societatea B. SRL şi Societatea C. SRL, solicitând instanţei de judecată ca, în situaţia respingerii cererii de chemare în judecată, să oblige terţii chemaţi în garanţie la achitarea despăgubirilor în cuantum de 2.016.150,94 RON, reprezentând contravaloarea creanţei bugetare aplicată reclamantei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 08.03.2017, precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în garanţie, reclamanta a arătat că, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Hunedoara nr. 235/2014, a fost aprobată cererea de finanţare nerambursabilă în vederea realizării proiectului "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei".

Pentru întocmirea proiectului tehnic necesar implementării acestui obiectiv reclamanta a încheiat Contractul de servicii nr. x/12.06.2014 cu Societatea A. SRL, iar pentru asigurarea asistenţei tehnice din partea proiectantului a fot încheiat cu acelaşi contractant Contractul de servicii nr. x/16.09.2015

În data de 10.04.2015 a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x/10.04.2015 cu titlu "Modernizare drum acces pentru integrare în circuitul turistic european a cetăţilor dacice din munţii Orăştiei". În baza acestui contract de finanţare, încheiat între reclamantă şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, prin Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii Vest, au fost demarate lucrări de investiţii în vederea modernizării drumului judeţean DJ 705A DN7 (Orăştie) - Orăştioara de Sus - Costeşti - Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia şi conectarea acestui la reţeaua de drumuri naţionale şi la reţeaua TEN, având implicaţii majore în dezvoltarea locală şi regională, contribuind la dezvoltarea turismului, într-o zonă cu încărcătură istorică deosebită.

Pentru asigurarea serviciilor de dirigenţie de şantier pentru lucrările la obiectivul de investiţii "Modernizare drumuri de acces pentru integrarea în circuitul turistic European a cetăţilor dacice din Munţii Orăştie" a fost încheiat Contractul de prestări servicii nr. x/03.08.2015 cu asocierea dintre Societatea B. SRL, în calitate de lider de asociere şi D., conform căruia prestatorul şi-a asumat responsabilităţile specifice dirigintelui de şantier pe perioada executării lucrărilor.

Ulterior, reclamanta a încheiat Contractul de lucrări nr. x/10.08.2015, cu Societatea C. SRL având ca obiect execuţia şi finalizarea obiectivului "Modernizare drumuri acces pentru integrarea în circuitul turistic european a cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei".

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017, s-a constatat că gabioanele pentru care au fost decontate cheltuieli prin cererea de rambursare auditată, prezintă umpluturi cu piatră, cu caracteristici diferite faţă de prevederile proiectului tehnic, prezentând un aspect specific pietrei de balastieră (piatră de râu), nefiind respectate prevederile caietului de sarcini în care se preciza că pentru umpluturile gabioanelor să fie utilizată exclusiv piatră de carieră.

Totodată se mai specifică că executantul a solicitat la decontare în cadrul situaţiei de lucrări 680148 Gabioane - articolul IPB13A1, piatră brută, dar în realitate a realizat umplutura gabioanelor şi cu piatră de balastieră, adică piatră şi bolovani de râu.

De asemenea, prin acelaşi proces-verbal de constatare a neregulilor, se specifică faptul că utilizarea uni material neconform la execuţia sprijinirilor de maluri din gabioane poate duce la pierderea utilităţii funcţionale a drumului, fiind încălcate astfel normele legale prevăzute la art. 11 alin. (3) şi art. 23 din Legea 10/1995, privind calitatea în construcţii.

Urmare a emiterii actului de control sus amintit, în sarcina reclamantei a fost stabilită o creanţă bugetară în valoare de 1.619.531,08 lei + 396.619,86 RON TVA.

Faţă de constatările structurii de control din cadrul AM POR, reclamanta apreciază necesară şi oportună introducerea în cauză a terţilor Societatea A. SRL, în calitate de proiectant al lucrărilor ce au făcut obiectul contractului de finanţare, Societatea B. SRL, în calitate de diriginte de şantier, precum şi a executantului lucrărilor Societatea C. SRL.

Reclamanta arată că, în temeiul Contractului de servicii nr. x/12.06.2014 chemata în garanţie Societatea A. SRL s-a obligat să presteze serviciul de elaborare a proiectului tehnic "Reabilitare şi modernizare DJ 705A: DN 7 (Orăştie) - Costeşti - Grădiştea de Munte - Sarmizegetusa Regia, km 2+200 - 37+409", proiect ce cuprindea inclusiv caietul de sarcini intitulat "Lucrări de susţinere din gabioane", caiet de sarcini în baza cărora s-au executat lucrările de execuţie a gabioanelor.

În conformitate cu prevederile acestui contract, prestatorul avea obligaţia de a presta serviciile cu profesionalism şi promptitudine.

Potrivit art. 6.4 (teza finală) şi 6.5 din acelaşi contract prestatorul va despăgubi Autoritatea contractantă în cazul oricăror pretenţii şi acţiuni în justiţie rezultate din orice încălcări ale prevederilor în vigoare de către Prestator, personalul său, salariat sau contractat de acesta, precum şi împotriva oricăror daune-interese, costuri, taxe şi cheltuieli de orice natură, aferente.

Apreciază că proiectantul a încălcat, în privinţa întocmirii Caietului de sarcini, prevederile contractuale asumate referitoare la respectarea prevederilor legale şi normativelor în domeniul calităţii în construcţii, fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile ale acestuia în situaţia respingerii acţiunii în contencios administrativ din prezenta cauză.

Cu privire la solicitarea de chemare în garanţie a Societăţii B. SRL, în calitate de lider asociat care a contractat serviciile de dirigenţie de şantier, precizează că Centralizatorul situaţiilor de lucrări din noiembrie 2015, situaţiile de lucrări, precum şi procesele-verbale de recepţie calitativă au fost semnate şi asumate de către executant şi diriginte de şantier.

Consideră că în situaţia în care prestatorul de servicii de dirigenţie de şantier ar fi verificat calitatea materialelor utilizate de către executant, nu ar mai fi fost constatate neregulile precizate în procesul-verbal de constatare emis de structura de control din cadrul AM POR.

Reclamanta consideră necesară introducerea în cauză, în calitate de chemat în garanţie, a executantului lucrărilor Societatea C. SRL, pentru nerespectarea prevederilor contractuale şi a caietului de sarcini, care menţiona, la art. 11, faptul că execuţia gabioanelor se face exclusiv cu piatră de carieră.

Apreciază că, raportat la prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. civ. şi cu cele ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte, cererea de chemare în garanţie este admisibilă şi în cazul unor litigii a căror materie o reprezintă contenciosul administrativ şi fiscal.

3. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 7 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie a Societăţilor C. SRL, A. SRL şi B. SRL, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 7 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, admiterea în principiu a cererii de chemare în garanţie.

În motivarea recursului, reclamanta a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 554/2004, coroborate cu dispoziţiile art. 72 - 74 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte dispoziţiile legii speciale, recurenta-reclamantă arată că, potrivit art. 1 şi art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, dispoziţiile acestui act normativ se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004. Întrucât art. 28 din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile legii contenciosului administrativ se completează cu prevederile C. proc. civ., prin urmare şi cu dispoziţiile art. 72-74 din acest act normativ, recurenta-reclamantă apreciază că legea nu interzice chemarea în garanţie a unor terţe persoane, în materia contenciosului administrativ.

Recurenta-reclamantă consideră că, în cauză, sunt întrunite condiţiile necesare pronunţării unei soluţii de admitere a cererii de chemare în garanţie, respectiv:

a) existenţa unor raporturi juridice preexistente între partea care formulează cererea şi terţul chemat în garanţie - condiţie îndeplinită prin prisma raporturilor juridice contractuale derulate între reclamantă şi fiecare dintre societăţile implicate în derularea proiectului ce face obiectul contractului de finanţare nr. x/2015, astfel cum au fost acestea expuse prin cererea de chemare în garanţie.

Totodată, această legătură este îndeplinită şi din perspectiva obiectului verificărilor efectuate de autoritatea de control în baza O.U.G. nr. 66/2011, astfel cum au fost reţinute prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017, neregulile constatate fiind în strânsă legătură cu contractul de lucrări încheiat cu terţul Societatea C. SRL, dar şi cu obligaţiile contractuale ce reveneau Societăţii B. SRL şi Societăţii A. SRL.

b) existenţa unei legături între cererea de chemare în judecată şi cererea de chemare în garanţie, astfel încât soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată să determine o acţiune în despăgubiri împotriva terţului chemat în garanţie - recurenta-reclamantă susţinând că această condiţie este îndeplinită, în esenţă, prin aceea că obligaţia de despăgubire s-a născut în temeiul contractelor încheiate cu terţii chemaţi în garanţie, în scopul implementării proiectului aferent contractului de finanţare nr. x/2015.

c) justificarea interesului formulării unei cereri de chemare în garanţie - condiţie îndeplinită prin aceea că, în cazul respingerii cererii de chemare în judecată, Decizia nr. 63/12.05.2017, emisă de pârât, contestată prin acţiunea introductivă, va rămâne definitivă, iar prejudiciul produs ca urmare a neachitării din bugetul local a sumei de 2.016.150,94 RON va trebui recuperat de la terţii chemaţi în garanţie, care se fac responsabili de neîndeplinirea obligaţiilor contractuale ce au condus la constatarea neregulilor, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 7 iunie 2018, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2018, intimata-chemată în garanţie A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Intimata-chemată în garanţie a depus întâmpinare şi la data de 18 iunie 2018, menţinând concluziile de respingere a recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 12 iunie 2018, intimata-chemată în garanţie B. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 octombrie 2018, intimata-chemată în garanţie C. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

La termenul de judecată din 20 iunie 2018, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara a depus o cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare şi aplicare al prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a se stabili dacă este admisibilă în principiu cererea de chemare în garanţie în materia contenciosului administrativ, într-o cauză în care instanţa este învestită cu soluţionarea unei acţiuni pentru anularea unui act administrativ emis în baza O.U.G. nr. 66/2011, în situaţia în care terţul chemat în garanţie este executantul contractului în privinţa căruia s-au constatat neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

În motivarea cererii, recurenta-reclamantă apreciază că sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii şi anume:

- chestiunea de drept este invocată în legătură cu o judecată aflată în curs, şi anume cererea a fost formulată în cadrul dosarului nr. x/2017/a1, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal;

- judecata este pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar aceasta este învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- soluţionarea cauzei pe fond depinde de dezlegarea chestiunilor de drept sesizate;

- problema de drept este nouă, în sensul că asupra ei nu a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Recurenta-reclamantă consideră că cererea este întemeiată, întrucât textele legale ce fac obiectul sesizării permit interpretări diferite, ce ar putea fi date de instanţele judecătoreşti, între aceste texte neexistând o corelaţie clară.

Astfel, dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care prevăd că dispoziţiile legii speciale se completează cu celelalte dispoziţii ale C. proc. civ., conduc spre concluzia aplicabilităţii art. 72 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea ca partea interesată să formuleze o cerere de chemare în garanţie a unui terţ împotriva căruia ar putea să se îndrepte cu o cerere în pretenţii sau în despăgubiri.

Pe de altă parte, în speţă a fost contestat un act administrativ emis în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, respectiv o decizie emisă de autoritatea de management, care stabileşte un prejudiciu cauzat ca urmare a executării necorespunzătoare, cu încălcarea legislaţiei naţionale, a unor contracte încheiate în scopul implementării contractului de finanţare. Or, conform motivării instanţei de fond din cuprinsul încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în garanţie, O.U.G. nr. 66/2011 nu prevede posibilitatea exercitării unei acţiuni în despăgubire împotriva executantului contractului care a făcut obiectul verificărilor autorităţii de management.

În situaţia în care instanţa fondului ar pronunţa o sentinţă de respingere a acţiunii, actul de control contestat ar rămâne definitiv şi s-ar impune recuperarea prejudiciului cauzat de terţii chemaţi în garanţie. Astfel, inadmisibilitatea unei cereri de chemare în garanţie ar interzice posibilitatea ca, în cadrul procesului în care se dezbate modul de respectare a legislaţiei în executarea contractului, terţul chemat în garanţie să poată formula apărări, excepţii sau să propună probe în apărarea sa, încălcând, astfel, dreptul la un proces echitabil.

Totodată, prin inadmisibilitatea cererii de chemare în garanţie a terţului executant al contractului, s-ar crea posibilitatea ca, într-o eventuală acţiune în despăgubire formulată de autoritatea contractantă împotriva terţului executant, să se pronunţe o hotărâre potrivnică hotărârii prin care s-a soluţionat cauza în contencios administrativ, existând, astfel, hotărâri contradictorii în ceea ce priveşte executarea aceluiaşi act.

II. Soluţia instanţei de recurs

II.1. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Potrivit art. 519 C. proc. civ.: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Procedura reglementată de textul de lege anterior citat reclamă verificarea, de către completul de judecată învestit cu această chestiune incidentală, a condiţiilor de admisibilitate a sesizării formulate într-o cauză pendinte.

Condiţiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decelate din cuprinsul art. 519 C. proc. civ. sunt următoarele:

- existenţa unei chestiuni de drept;

- chestiunea de drept să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;

- chestiunea de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea ei depinde soluţionarea pe fond a cauzei; noţiunea de "soluţionare pe fond" trebuie înţeleasă în sens larg, incluzând nu numai problemele de drept material, ci şi pe cele de drept procesual, cu condiţia ca de rezolvarea acestora să depindă soluţionarea pe fond a cauzei (în aceste sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 1/2013, pronunţată în Dosarul nr. x/2013/HP);

- chestiunea de drept să fie nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii.

Prin cererea de sesizare formulată de recurenta-reclamantă, se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept referitoare la modul de interpretare şi aplicare al prevederilor art. 72 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, raportat la dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la prevederile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, pentru a se stabili dacă este admisibilă în principiu cererea de chemare în garanţie în materia contenciosului administrativ, într-o cauză în care instanţa este învestită cu soluţionarea unei acţiuni pentru anularea unui act administrativ emis în baza O.U.G. nr. 66/2011, în situaţia în care terţul chemat în garanţie este executantul contractului în privinţa căruia s-au constatat neregulile apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora.

Raportând cererea de sesizare privind pronunţarea hotărârii prealabile la condiţiile impuse de dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., se constată că există o cauză în curs de judecată, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de chemare în garanţie, judecă, potrivit legii, ca ultimă instanţă.

Totodată, chestiunea de drept invocată, chiar dacă priveşte, în esenţă, o problemă de drept procesual, are legătură cu soluţionarea fondului cauzei, prin cererea de chemare în garanţie fiind puse în discuţie aspecte privitoare la neîndeplinirea unor obligaţii contractuale strâns legate de respectarea legislaţiei referitoare la obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, precum şi la persoana direct culpabilă de existenţa unor prejudicii rezultate din nerespectarea contractului de finanţare.

În ceea ce priveşte condiţia noutăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta trebuie interpretată în strânsă legătură cu cerinţa existenţei unei chestiuni de drept.

Astfel, art. 519 C. proc. civ. nu defineşte noţiunea de "chestiune de drept", însă, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale. Finalitatea demersului constă în împiedicarea apariţiei unei jurisprudenţe neunitare în materie, împrejurare care se analizează prin intermediul criteriului noutăţii chestiunii de drept.

În speţă, Înalta Curte constată că chestiunea de drept ce face obiectul cererii de sesizare nu îndeplineşte cerinţa noutăţii, existând o jurisprudenţă constantă şi congruentă în privinţa aprecierii ca fiind inadmisibilă a cererii de chemare în garanţie, formulată în materia contenciosului administrativ, în temeiul dispoziţiilor din C. proc. civ. Soluţiile pronunţate de instanţa supremă au fost constante, atât sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, cât şi a C. proc. civ. din 2010, fiind avute în vedere, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 1799/2017, nr. 538/2017 şi nr. 2830/2007, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă, deşi a susţinut interpretarea diferită pe care instanţele de judecată ar putea să o dea chestiunii de drept sesizate, nu a indicat nicio hotărâre prin care să se fi dispus în sensul aprecierii ca fiind admisibilă a cererii de chemare în garanţie întemeiată pe dispoziţiile C. proc. civ., ci, dimpotrivă, a indicat, cu titlu de jurisprudenţă, o decizie a Curţii de Apel Bucureşti şi o decizie a Înaltei Curţi, care confirmă soluţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie.

Pentru aceste considerente, întrucât cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu priveşte o chestiune de drept nouă, interpretarea textelor de lege neridicând dificultăţi de înţelegere sau aplicare a conţinutului lor, de natură a crea practică judiciară neunitară, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara.

II.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată deduse judecăţii îl constituie solicitarea de anulare a actelor administrative întocmite de autoritatea competentă potrivit O.U.G. nr. 66/2011, respectiv Decizia nr. 63/12.05.2017, emisă de pârât în soluţionarea contestaţiei formulată împotriva procesul-verbal prin care s-a stabilit o creanţă bugetară în sarcina reclamantei, în sumă de 2.016.150,94 RON, precum şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/08.03.2017.

Înalta Curte reţine că art. 47-51 din O.U.G. nr. 66/2011 reglementează procedura de contestare a actelor administrative emise de autoritatea de management, în cazul în care prin acestea se stabilesc sume neeligibile sau sume de plată, după caz, în sarcina beneficiarului finanţării, procedură care cuprinde o fază administrativă şi o fază judiciară, care se desfăşoară potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004. Acest act normativ nu reglementează, în mod expres, posibilitatea formulării, în faza judiciară, a unei cereri de chemare în garanţie de către autoritatea contractantă (beneficiar al finanţării), împotriva executantului contractului.

Prin urmare, cadrul procesual stabilit de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 se limitează la părţile din contractul de finanţare care a dat naştere raporturilor juridice supuse examinării în litigiul principal, respectiv autoritatea de management, ca emitent al actelor administrative contestate în cauză şi beneficiarul finanţării, căruia i-a fost imputată nerespectarea prevederilor contractuale şi a legislaţiei specifice.

Intimatele-chemate în garanţie de către recurenta-reclamantă nu sunt părţi în contractul de finanţare, iar solicitarea recurentei-reclamante de a fi despăgubită de către aceşti terţi, în eventualitatea în care ar cădea în pretenţii în urma soluţionării acţiunii formulate, excede limitelor controlului judecătoresc ce se exercită în cauza de faţă, raportat la obiectul acţiunii principale.

În cuprinsul motivelor de recurs, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara a susţinut că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 554/2004 care, la rândul său, se completează cu prevederile C. proc. civ., astfel încât dispoziţiile art. 72 din C. proc. civ. sunt aplicabile şi în litigiul întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte va respinge această critică, apreciind că este nefondată.

Este necontestat că dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011 se completează cu prevederile Legii nr. 554/2004, astfel cum prevede art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, însă această împrejurare nu este de natură a justifica formularea unei cereri de chemare în garanţie în cadrul procedurilor de contestare judiciară a actelor administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011.

Chemarea în garanţie, în materia contenciosului administrativ, are o reglementare expresă, prin dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că persoana fizică care a elaborat, a emis sau a încheiat actul administrativ atacat ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, chemată în judecată în condiţiile art. 16 alin. (1) din lege pentru plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere, poate chema în garanţie pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de-o parte, şi persoanele vătămate în drepturile şi interesele lor legitime, pe de altă parte.

În cauză, cererea de chemare în garanţie, formulată de recurenta-reclamantă în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ., nu este compatibilă cu procedura specială, derogatorie de la dreptul comun, a contenciosului administrativ, întrucât litigiile de această natură pot avea ca scop şi finalitate, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 554/2004, doar dezlegarea dată de instanţa de judecată asupra raporturilor dintre persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ sau care nu a soluţionat în termenul legal cererea cu care a fost sesizată.

Prin urmare, nu se poate statua, prin folosirea mijlocului procedural al chemării în garanţie în faţa instanţei de contencios administrativ, în ipoteza respingerii acţiunii în contencios administrativ a reclamantului, asupra pretenţiilor care derivă din efectele actului administrativ atacat pe această cale, acestea putând fi valorificate, în contradictoriu cu terţe persoane care nu figurează ca parte în raportul de drept administrativ-fiscal dedus controlului judecătoresc, numai printr-o acţiune introdusă pe cale principală, la instanţa competentă după natura cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Hunedoara, împotriva încheierii de şedinţă din 7 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV