Local councilor integrity dispute: violation of contradictoriness by post-debate evidence and misclassification of public institution subordination for conflict-of-interest law

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. de dosar x/2015, la data de 30 iunie 2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie prin care a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/12.06.2015, întocmit de pârâtă în lucrarea nr. 29181/S/I1/31.05.2012.

Prin încheierea nr. 3412 din 02 septembrie 2015, Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, (fostă secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal) la data de 25 septembrie 2015, sub nr. x/2015.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 62 din 11 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 62/2015/11.12.2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În susţinerea motivului de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant arată că instanţa de fond şi-a întemeiat hotărârea pe mijloace de probă solicitate din oficiu şi depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, fără a fi puse în discuţia părţilor.

Astfel, se arată că instanţa de fond şi-a întemeiat şi motivat hotărârea pe Hotărârea Consiliului Local Baia Sprie nr. 55/03.04.2007, act depus la dosarul cauzei de B., cu adresa nr. x/18.12.2015, după pronunţarea soluţiei, asupra căruia recurentul-reclamant nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere.

Un alt aspect nepus în discuţia părţilor se referă la faptul că autoritatea de conducere a Căminului de Pensionari ar fi fost desemnată de consiliul local, ceea ce nu rezultă din niciun act aflat la dosarul cauzei.

Procedând în acest fel, prima instanţă a încălcat dispoziţiile art. 7, art. 14 şi art. 237 alin. (2) pct. 7 C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea hotărârii, conform art. 174 C. proc. civ.

Cât priveşte motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant invocă, în esenţă, următoarele:

a) B. nu este o instituţie de interes local aflată în subordinea ori sub autoritatea Consiliului Local al Oraşului Baia Sprie, unde recurentul-reclamant a deţinut calitatea de consilier local, astfel că încheierea şi derularea contractului nr. x/19.06.2017 între societatea C. SRL şi această instituţie socială, nu a generat apariţia stării de incompatibilitate;

b) Caracterizarea B. ca instituţie de interes judeţean rezultă din prevederile art. 42 alin. (1) din Legea asistenţei sociale nr. 292/2011;

Faptul că, în completarea veniturilor extrabugetare, B. primeşte subvenţii de la bugetele locale, nu transformă această instituţie de asistenţă socială într-o instituţie care funcţionează în subordinea sau sub autoritatea consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale pe raza căreia funcţionează.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 07.04.2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Faţă de susţinerile recurentului-reclamant, privitoare la depunerea la dosarul cauzei a răspunsului emis de B., după rămânerea cauzei în pronunţare, intimata-pârâtă arată că acest înscris a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 24.12.2015, la aproximativ două săptămâni după pronunţarea sentinţei atacate în cauză.

În lipsa depunerii relaţiilor solicitate, instanţa de fond nu avea un fundament legal pentru a repune cauza pe rol, astfel că a efectuat propriile verificări cu privire la modalitatea de înfiinţare a acestei instituţii de asistenţă socială, raportat la apărările formulate de părţi. Din considerentele hotărârii rezultă că instanţa de fond şi-a format convingerea potrivit căreia B. este înfiinţat conform Hotărârii Consiliului Local din 03.04.2007, având în vedere informaţiile publice afişate pe pagina de internet a acestei instituţii, iar nu conţinutul adresei de răspuns.

Faptul că hotărârea atacată a fost redactată, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., la data de 11.01.2016, nu poate forma convingerea că instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia pe înscrisurile depuse de B.

În ceea ce priveşte motivul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimata-pârâtă consideră că recurentul-reclamant a susţinut aceleaşi argumente prezentate în faţa instanţei de fond şi apreciază, în esenţă, că prima instanţă a analizat în mod complet toate chestiunile deduse judecăţii, pronunţând o soluţie în acord cu dispoziţiile legale incidente şi împrejurările de fapt ale speţei, astfel cum rezultă din probele dosarului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., fixând termen pentru judecata căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Principala critică de nelegalitate formulată de reclamantul A. vizează încălcarea, de către prima instanţă, a principiului legalităţii desfăşurării procesului civil, reglementat de art. 7 din C. proc. civ., a principiului contradictorialităţii, reglementat de art. 14 din acelaşi act normativ, precum şi a dispoziţiilor art. 237 alin. (2) pct. 7 din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa poate încuviinţa şi administra probele solicitate de părţi, precum şi pe cele dispuse din oficiu, doar în etapa cercetării procesului, până la deschiderea dezbaterilor pe fond.

Înalta Curte apreciază a fi fondată această critică, în raport de împrejurarea sesizată de recurentul-reclamant, a administrării probei cu înscrisuri, de către instanţa de fond, ulterior închiderii dezbaterilor şi rămânerii în pronunţare.

Verificând încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2015, Înalta Curte reţine că, la acest termen de judecată, prima instanţă a încuviinţat probele solicitate de părţi, respectiv înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi, reţinând că nu există alte cereri de formulat ori excepţii de invocat, a închis cercetarea judecătorească şi a declarat deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.

După formularea concluziilor orale, instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea hotărârii, în raport de prevederile art. 396 C. proc. civ., la data de 25 noiembrie 2015. Ulterior, pronunţarea a fost amânată la data de 9 decembrie 2015 şi 11 decembrie 2015, astfel cum rezultă din încheierile din 25 noiembrie 2015 şi 9 decembrie 2015.

La data de 10 decembrie 2015, prima instanţă a dispus emiterea unei adrese către B. prin care a solicitat înaintarea, de urgenţă, a actelor cu privire la înfiinţare/constituire după 1990, statutul sau orice act deţinut de această instituţie cu privire la înfiinţare. Totodată, prin adresă s-a pus în vedere instituţiei destinatare să precizeze dacă se află sub autoritatea vreunei instituţii precum: D.G.M.P.S., Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Primăria Oraşului Baia Sprie, Prefectura Judeţului Maramureş.

Prin Sentinţa civilă nr. 62, pronunţată la 11 decembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

La data de 24 decembrie 2015, a fost înregistrată la dosarul instanţei de fond adresa prin care B. a răspuns solicitărilor instanţei, conform adresei emisă la 10 decembrie 2015 .

Înalta Curte reţine că principiul contradictorialităţii este un principiu fundamental al procesului civil, care asigură respectarea dreptului la apărare al părţilor, precum şi a dreptului la un proces echitabil. Acest principiu este expres reglementat în cuprinsul art. 14 din C. proc. civ., pentru cauza de faţă fiind relevante în special alin. (1), (4) şi (6) ale acestui text de lege: "(1) Instanţa nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, dacă legea nu prevede altfel. (...)

(4) Părţile au dreptul de a discuta şi argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanţă din oficiu.(...)

(6) Instanţa îşi va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii."

În ceea ce priveşte aplicabilitatea acestui principiu în procedura de administrarea probelor, art. 254 alin. (5) C. proc. civ. dispune că: "Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanţa va dispune ca părţile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc", iar art. 391 C. proc. civ. prevede că: "Instanţa poate proceda la completarea ori refacerea unor probe, în cazul în care, din dezbateri, rezultă necesitatea acestei măsuri.".

Aceste texte de lege se corelează cu prevederile art. 260 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului, dacă legea nu prevede altfel."

În raport de datele speţei, se impun a fi menţionate şi prevederile art. 400 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor."

Din analiza tuturor acestor texte de lege, rezultă că principiul contradictorialităţii şi necesitatea respectării dreptului la apărare al părţilor se manifestă pe tot cursul procesului civil, inclusiv în cursul cercetării judecătoreşti, în faza de încuviinţare şi administrare a probatoriilor. Aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului instanţei de a dispune, din oficiu, administrarea probelor pe care le consideră necesare în soluţionarea cauzei, cu condiţia punerii lor în discuţia părţilor şi a administrării înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

În cauza de faţă, prima instanţă a dispus completarea probei cu înscrisuri, prin emiterea unei adrese de relaţii către B., ulterior închiderii dezbaterilor şi rămânerii în pronunţare, părţile neavând posibilitatea de a-şi exprima opinia asupra necesităţii suplimentării probatoriului şi nici de a formula apărări cu privire la conţinutul adresei de răspuns comunicată de instituţia publică.

Apreciind necesară completarea probelor din dosar, instanţei de fond îi revenea obligaţia repunerii cauzei pe rol, potrivit art. 400 C. proc. civ. şi administrării probei în condiţii de contradictorialitate, oferind, astfel, posibilitatea părţilor de a administra, după caz, dovada contrară, conform art. 260 alin. (4) C. proc. civ.

Este adevărat că răspunsul emis de B. nu s-a aflat la dosarul cauzei la data pronunţării instanţei de fond, însă acest aspect este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care, chiar dacă înscrisul administrat suplimentar nu a putut influenţa soluţia pronunţată în cauză, recurentul-reclamant a exprimat o opinie rezonabilă în sensul că acest act a influenţat considerentele hotărârii atacate.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind pronunţată cu încălcarea unor reguli de procedură imperative, menţinerea acesteia fiind incompatibilă cu cerinţele unui proces echitabil, desfăşurat cu respectarea principiului legalităţii. Se impune, astfel, soluţia casării sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea asigurării respectării drepturilor procesuale ale părţilor.

Soluţia de casare a sentinţei atacate şi trimitere a cauzei spre rejudecare se impune şi prin raportare la greşita interpretare, de către instanţa de fond a prevederilor art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, în ceea ce priveşte lipsa unei distincţii referitoare la subordonarea, faţă de consiliul local sau judeţean, a instituţiei care a încheiat un contract comercial cu societatea la care alesul local sau soţul ori ruda de gradul I a acestuia deţine calitatea de acţionar/administrator.

În acest sens, Înalta Curte constată că, pentru a fi incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 90 din Legea nr. 161/2003, este necesar să existe relaţia de subordonare a instituţiei publice faţă de consiliul local în care persoana vizată de situaţia de incompatibilitate exercită funcţia de consilier local, sau, în cazul în care aceasta exercită funcţia de consilier judeţean, relaţia de subordonare a instituţiei se raportează la consiliul judeţean din care face parte persoana în cauză.

Prin urmare, în rejudecare, prima instanţă va relua dezbaterile în vederea analizării existenţei sau inexistenţei relaţiei de subordonare a B. faţă de Consiliul Local Baia Sprie, în condiţii de contradictorialitate şi pe bază de probe legal administrate.

În consecinţă, constatându-se incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 497 şi art. 498 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 62 din 11 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 62 din 11 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV