Aid-recovery ruling quashed and remanded for inadequate reasoning in linked-enterprise investment-split dispute.

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 12.08.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (fostă Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit - APDRP), a solicitat instanţei anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.01.2014 şi a Deciziei nr. 13.361/22.04.2014 de respingere a contestaţiei, acte emise de pârâtă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 496 din 24 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, a dispus anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/20.01.2014 şi a Deciziei nr. 13.361/22.04.2014 şi a obligat pârâta AFIR la plata sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 496 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (AFIR), solicitând instanţei să admită recursul astfel cum a fost formulat, să reţină cauza spre rejudecare şi să caseze hotărârea recurată cu consecinţa modificării în tot a sentinţei civile, în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, pârâta a arătat că instanţa de fond a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004 şi O.U.G. nr. 66/2011.

În baza Notei de descoperire a anumitor nereguli şi fundamentare pentru desfăşurarea unui control nr. 34.005/22.10.2013, aprobată de Directorul General al Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltarea Rurală şi Pescuit (în prezent AFIR), s-a procedat la efectuarea unui control ce a avut drept scop luarea măsurilor ce se impun ca urmare a neîndeplinirii de către beneficiar a criteriilor de eligibilitate pentru cofinanţarea comunităţii privind proiectul: "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii SC A. SRL" ce face obiectul contractului de finanţare nr. x, încheiat între societatea reclamantă şi APDRP.

Controlul efectuat pe teren a relevat că mai multe societăţi beneficiare ale Programului FEADR - măsura 312 au intrat sub incidenţa Legii nr. 346/2004, în sensul că sunt societăţi legate - SC B. SRL, SC A. SRL; SC C. SRL şi D., localizate în Valea Ciorii jud. Ialomiţa.

Societăţile menţionate, printre care şi reclamanta din prezenta cauză, au obţinut un avantaj nejustificat, fiind create condiţii artificiale pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, cu consecinţă încălcării scopului măsurii de sprijin şi a neeligibilităţii plăţilor efectuate.

S-a arătat că a existat o coordonare deliberată a activităţilor cu scopul de a beneficia de fonduri nerambursabile peste limita legală, depăşindu-se plafonul "de minimis" de 200.000 de euro de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali. Au fost create entităţi juridice care au accesat simultan finanţări în cadrul FEADR, creându-se condiţii artificiale de către beneficiarul contractului prin fracţionarea artificială a investiţiei, obţinând astfel depăşirea plafonului maxim nerambursabil al sprijinului financiar.

Instanţa de fond nu a analizat susţinerile formulate, ignorând, atât dispoziţiile legale, cât şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv cauza C-343/12 Slancheva Sila EOD care a stabilit un cadru clar de analiză a elementelor obiective şi subiective ce trebuie examinate pentru a stabili dacă obiectivele proiectului au fost atinse şi dacă au fost încălcate dispoziţiile contractului de finanţare.

Într-o a doua critică, recurenta AFIR a arătat, în esenţă, că instanţa nu a motivat corespunzător soluţia pronunţată şi nu a răspuns apărărilor formulate de pârâtă în cauză, ceea ce a prejudiciat partea, remediul fiind casarea hotărârii recurate.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 23.07.2015, reclamanta a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârâta AFIR, ca nefondat, cu motivarea că proiectul a fost implementat cu succes şi nu s-a săvârşit nicio neregulă în derularea contractului de finanţare.

La data de 03.05.2010, între reclamantă, în calitate de beneficiar şi APDRP, în calitate de autoritate contractantă s-a încheiat contractul de finanţare nr. x pentru proiectul "Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea microîntreprinderii SC A. SRL", în condiţiile Măsurii 312 din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală. Conform contractului de finanţare, valoarea totală a proiectului a fost de 1.076.769 RON, din care suma de 602.990 RON a fost acoperită din contribuţie UE prin FEADR, suma de 150.747,6 RON a constituit contribuţie naţională şi suma de 323.031 RON a fost contribuţie proprie a reclamantei la finanţarea proiectului.

Criticile formulate în recurs sunt lipsite de substanţă, pârâta reluând susţinerile de la fond, invocând încălcarea mai multor acte normative, cu ignorarea probelor administrate în faţa primei instanţe.

În esenţă, societatea reclamantă a arătat că este o întreprindere autonomă, nicidecum "legată" în sensul că situaţia în speţă nu poate fi încadrată în niciuna dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 346/2004, probatoriul administrat în cauză fiind suficient pentru a demonstra contrariul celor susţinute de pârâtă.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului la 07 noiembrie 2016.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 03 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ, părţile nedepunând puncte de vedere cu privire la concluziile raportului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 iunie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a acestora, în şedinţă publică, pentru data de 23 octombrie 2018.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reţine că motivele de recurs se subsumează prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

i) Cu privire la criticile formulate în temeiul dispoziţiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că este întemeiată critica recurentei-pârâte că instanţa nu a motivat corespunzător soluţia pronunţată şi nu a răspuns apărărilor formulate de pârâtă în cauză, hotărârea neîndeplinind cerinţele art. 425 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, arătându-se, atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Este obligatoriu pentru instanţă ca în motivarea hotărârii judecătoreşti să expună argumentele determinante care au format, în fapt şi în drept, convingerea instanţei cu privire la soluţia pronunţată, argumente care trebuie sa se raporteze, pe de o parte, la susţinerile şi apărările părţilor, iar, pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile incidentelor procesuale ridicate în faţa instanţei, în caz contrar, sentinţa fiind lipsită de suport probator şi legal şi pronunţată cu nerespectarea prevederilor C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esenţial al hotărârii judecătoreşti, o garanţie a imparţialităţii judecătorului şi a calităţii actului de justiţie, precum şi o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanţa superioară a atribuţiilor de control judiciar de legalitate şi temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătoreşti constituie o condiţie a procesului echitabil, exigenţă a art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Instanţa de fond a reprodus textul art. 44 din Legea nr. 364/2004, a preluat câteva susţineri ale reclamantei, fără să răspundă apărărilor formulate de pârâta AFIR şi fără a prezenta raţionamentul jurisdicţional ce a stat la baza pronunţării soluţiei. Or, această manieră de soluţionare a cauzei echivalează cu neanalizarea susţinerilor părţilor şi cu necercetarea fondului, ceea ce impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce priveşte criticile formulate în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la soluţia ce urmează să fie adoptată de Înalta Curte, nu se mai impune analizarea acestora.

ii) Temeiul juridic al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul formulat de pârâta AFIR, să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 496 din 24 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV