Jurisdictional competence for military public official service disputes under Law No. 188/1999 Art. 109

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă învestită.

Prin cererea înregistrată sub numărul x/100/2017, pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B., a solicitat obligarea pârâtelor să procedeze la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcţia de ofiţer specialist I la Compartiment Achiziţii Publice din structura Logistică - ca urmare a promovării examenului organizat în cadrul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "B." al judeţului Maramureş începând cu data de 06.01.2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi cu respectarea prevederilor anexei 5 din Ordinul nr. 665/2008; plata drepturilor salariale restante echivalente diferenţei dintre salariul pe care trebuia să-l obţină reclamantul în urma ocupării postului scos la concurs şi salariul efectiv încasat, aferent perioadei 06.01.2017 şi până la emiterea ordinului de numire în funcţie, recunoaşterea perioadei de 6 luni aferentă intervalului 06.01.2017 - 06.07.2017 ca perioadă de acomodare aşa cum este prevăzut în anunţul de concurs nr. x/20.10.2016; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept s-au invocat prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 raportat la textele legale din cuprinsul acţiunii, art. 453 din C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 406 din 28 februarie 2018 Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş şi, în consecinţă: a declinat în favoarea Curţii de Apel Cluj competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că prin art. 10 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul, în scopul reglementării competenţei materiale în materia contenciosului administrativ, a instituit două criterii, respectiv criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric.

În speţă, dat fiind obiectul acţiunii, aplicabil va fi pentru determinarea competenţei primul dintre criteriile arătate, în raport de care, date fiind prevederile art. 10 din Legea nr. 554/204, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Şi aceasta în condiţiile în care reclamantul, având calitatea de militar, aplicabile îi sunt dispoziţiile Legii nr. 80/1995, fără a fi astfel incidentă norma de excepţie în materie de competenţă materială a instanţei de judecată cuprinsă în textul art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform căreia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, aceasta independent de poziţionarea pârâtului în ierarhia autorităţilor publice.

Având în vedere calitatea persoanei ce se solicită a fi obligată la emiterea actului ce face obiect al primului petit al acţiunii, aceea de autoritate publică centrală, în virtutea prevederilor art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Cluj.

Pentru aceste considerente, date fiind prevederile art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Maramureş, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.

2. A doua instanţă investită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 124/2018 din data de 16 mai 2018 Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B., în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia contencios.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Cluj a reţinut că potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004 se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuarea a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Acelaşi act normativ, cu privire la competenţă, prin dispoziţiile art. 10 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrative, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, (...) se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel. Tot astfel prin art. 109 din Legea nr. 188/1999 se prevede că: "clauzele care au ca obiect raportul de serviciu sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului".

Normele enunţate în stabilirea competenţei au în vedere criteriul poziţionării, al rangului autorităţii ce refuză soluţionarea cererii/emiterea unui act/efectuarea unei operaţiuni administrative:

- tribunalul pentru refuzul autorităţii teritoriale/locale;

- sau după caz tribunal, secţia contencios administrativ litigiu derivat în contextul raportului de serviciu funcţionar/funcţionar public cu statut special;

- curtea de apel secţia de contencios pentru refuzul autorităţii centrale.

Din demersul introductiv rezultă că se contestă refuzul instituţiei judeţene/locale la a proceda la încadrarea, la acordarea drepturilor salariale în cadrul aceleiaşi entităţi în condiţiile în care această instituţie a organiza concursul cât şi refuzul autorităţii centrale la validarea concursului şi emitere act de numire. Ori cererea principală care face obiectul prezentului litigiu-refuzul autorităţii/instituţiei locale indiferent de împrejurarea contestării/sau nu la organul ierarhic poate fi atacat potrivit art. 10 mai sus enunţat la tribunal. În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâţilor la efectuarea operaţiunilor de validare a concursului organizat de instituţia judeţeană şi la emiterea unui act administrativ de numire în funcţia de ofiţer I specialist compartiment achiziţii, se apreciază că aceasta are un caracter accesoriu.

Astfel, potrivit art. 30 alin. (4) C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluţionare depinde de soluţia dată unui capăt de cerere principal.

Or, în cauză soluţionarea cererii de numire în funcţie a reclamantului depinde de modalitatea în care se soluţionează aspectele vizând organizarea concursului.

Prin urmare atâta timp cât se evocă refuzul unei autorităţi teritoriale competenţa de soluţionare în raport cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 revine tribunalului, motiv pentru care în temeiul art. 130 C. proc. civ. Curtea de Apel a admis excepţia invocată, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă B., în principal a solicitat obligarea pârâtelor să procedeze la emiterea ordinului de numire a reclamantului în funcţia de ofiţer specialist I la Compartiment Achiziţii Publice din structura Logistică - ca urmare a promovării examenului organizat în cadrul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgentă "B." al judeţului Maramureş începând cu data de 06.01.2017, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi cu respectarea prevederilor anexei 5 din Ordinul 665/2008; în subsidiar a solicitat plata drepturilor salariale restante echivalente diferenţei dintre salariul pe care trebuia să-l obţină reclamantul în urma ocupării postului scos la concurs şi salariul efectiv încasat, aferent perioadei 06.01.2017 şi până la emiterea ordinului de numire în funcţie, recunoaşterea perioadei de 6 luni aferentă intervalului 06.01.2017 - 06.07.2017 ca perioadă de acomodare aşa cum este prevăzut în anunţul de concurs nr. x/20.10.2016.

În raport de petitul cererii de chemare în judecată, prin care se invocă prevederile Ordinului M.A.I. nr. 665/2008 privind unele activităţi de management resurse umane în unităţile Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, se constată că titularul pretenţiilor deduse judecăţii are calitatea de funcţionar public cu statut special, cadru militar al ISU Maramureş.

În privinţa cadrelor militare se vor avea în vedere dispoziţiile Deciziei nr. 10 din data de 16.04.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2017 prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi, în consecinţă, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 23 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, cu modificările şi completările ulterioare, art. 20 din Legea nr. 121/1996 privind organizarea şi funcţionarea Corpului Pompierilor Militari, cu modificările ulterioare, art. 15 alin. (2) şi (3), art. 16, art. 17 şi art. 18 din O.G. nr. 88/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 363/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 2 alin. (2) teza întâi, art. 5 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1, art. 4 - 6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ litigiile având ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, personal militar având statutul de cadre militare (ofiţeri, maiştri militari şi subofiţeri) care îşi desfăşoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, specifice funcţionarilor publici cu statut special".

Astfel, în parag. 95 şi 99 ale deciziei sus-menţionate s-a statuat următoarele: 95. "În privinţa cadrelor militare (...), în lipsa unor prevederi speciale în Legea nr. 80/1995, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 sunt aplicabile cu titlu de drept comun pentru această categorie aparte de funcţionari publici care beneficiază de un statut special" 99. "Odată calificate raporturile juridice deduse judecăţii ca fiind raporturi de serviciu, prin efectul dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, se poate concluziona în sensul că litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public - în concret, acestea au ca obiect drepturile băneşti solicitate de jandarmii din cadrul inspectoratului de jandarmi judeţean şi pompierii din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă - sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului".

Având în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ. potrivit cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, Înalta Curte constată că în privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, litigiile care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului.

Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".

Având în vedere că reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ de la domiciliul său, Înalta Curte constată că în mod corect reclamantul a învestit Tribunalului Maramureş, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza de faţă.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu pârâţii Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă B. şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV