Jurisdiction for extra-contractual unjust enrichment claims against public authorities arising from public housing construction contracts

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 09.05.2017, reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin primar şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe Bucureşti a solicitat: să se constate că reclamanta a efectuat lucrări neprevăzute în contractul de execuţie lucrări construcţii de locuinţe pentru tineret nr. 24/04.01.2010 încheiat cu pârâta de ordin II; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 206.906,74 RON cu titlu de contravaloare lucrări executate la obiectivul "bloc locuinţe pentru tineri destinate închirierii str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepţionării lor până al data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1345, 1347, 1350 şi 1640 C. civ., art. 192 şi urm. C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 634/27.09.2017 pronunţată de Tribunalul Arad s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin Primar şi Agenţia Naţionala pentru Locuinţe Bucureşti şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin Primar şi Agenţia Naţionala pentru Locuinţe Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Arad examinând cu prioritate excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâte potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că aceasta este întemeiată în condiţiile în care sediul pârâtelor este la Ocna Sibiului respectiv Bucureşti. În plus prin acţiune reclamanta a invocat executarea unor lucrări neprevăzute în Contractul de execuţie lucrări construcţii locuinţe pentru tineret nr. 24/04.01.2010, or astfel cum reiese din contract locul executării lucrărilor este în Ocna Sibiului jud. Sibiu.

Aşa fiind, potrivit disp. art. 113 alin. (1) pct. 3, disp. art. 107 alin. (1) şi 112 alin. (1) raportat la art. 132 alin. (3) din C. proc. civ. Tribunalul Arad a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiului prin primar, cu sediul în Ocna Sibiu jud. Sibiu şi Agenţia Naţională Pentru Locuinţe Bucureşti, cu sediul în Bucureşti b-dul x nr. 61 bl. F 3 sector 3.

2. A doua instanţă investită, după declinare.

După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia civilă II, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 730/08.12.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Agenţia Naţionala pentru Locuinţe Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, examinând cu prioritate excepţia de necompetenţă teritorială invocată de către pârâta ANL, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (1) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Sibiu a constatat faptul că, pe lângă aspectul ce vizează competenţa teritorială, s-au invocat şi aspecte ce ţin de competenţa materială a instanţelor de drept comun, în sensul că prezentul litigiu are ca obiect un contract atribuit în baza procedurii de licitaţie deschisă, desfăşurat în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, iar autoritatea contractantă are sediul în Bucureşti, conform dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016, competenţa de soluţionare revine Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Raportat la competenţa materială a Tribunalului Sibiu, secţia civilă II - completuri specializate în litigii cu profesionişti, s-au reţin următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată vizează aspecte ce ţin de executarea Contractului de execuţie lucrări construcţii de locuinţe pentru tineret nr. 24/04.01.2010, contract atribuit în baza procedurii de licitaţie deschisă, desfăşurată în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul încheiat de o autoritate publică cu o terţă persoană fizică sau juridică, care are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, este act administrativ şi ca urmare este supus regulilor procesuale stabilite prin Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze orice litigii legate de executarea contractului administrativ.

Mai mult, fiind vorba de un contract încheiat în urma parcurgerii unei proceduri de achiziţie publică sunt aplicabile şi dispoziţiile O.U.G. nr. 36/2006.

Aceste aspecte au fost de altfel, stabilite cu putere de lucru judecat prin Sentinţa civilă nr. 9171/16.12.2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, care menţionează faptul că, contractul de execuţie nr. x/04.01.2010 şi actele adiţionale la acesta sunt încadrabile "în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, dar şi din perspectiva O.U.G. nr. 34/2006, în categoria actelor administrative, fapt care atrage după sine interpretarea clauzelor acestuia precum şi guvernarea lui de regimul de drept public, în cadrul căruia un criteriu important, esenţial şi specific acestui tip de contract îl reprezintă protejarea interesului public care trebuie să primeze, aşa cum se prevede în mod expres şi la art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004". Această sentinţă a fost menţinută prin Decizia nr. 5302/2016 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, s-au considerat aplicabile în speţă şi dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, ce instituie prevederi cu caracter special, prioritare în aplicare şi care stipulează faptul că "procesele şi cererile … privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice".

Ca atare, având în vedere considerentele de fapt şi de drept evidenţiate, ţinând cont de faptul că obiectul litigiului vizează aspecte ce ţin de executarea unui contract de achiziţii publice şi pretenţii în legătură cu acesta, iar în speţă autoritatea contractantă este pârâta Agenţia Naţională Pentru Locuinţe Bucureşti, cu sediul în Bucureşti b-dul x nr. 61 bl. F 3 sector 3, s-a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, completuri specializate în litigii cu profesionişti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Municipiul Ocna Sibiu prin Primar şi Agenţia Naţională pentru Locuinţe, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. A treia instanţă investită, după declinare.

La data de 26.01.2018, cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa nr. 1021 din data de 20 februarie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

De asemenea, potrivit art. 8 din acelaşi act normativ: "(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

(11) Persoanele fizice şi persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

(12) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).

(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea şi încetarea contractului administrativ.

(3) La soluţionarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertăţii contractuale este subordonat principiului priorităţii interesului public."

În plus, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004: "contencios administrativ - activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;"

De asemenea, potrivit art. 49 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 aplicabilă în cauză - deoarece contestaţia a fost depusă la data de 09.05.2017, fiind, deci, incidente prevederile art. 69 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"(1) Pentru soluţionarea contestaţiei pe cale judiciară, persoana care se consideră vătămată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2) Competenţa de soluţionare a contestaţiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, cu modificările şi completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 aparţine tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin complete specializate în achiziţii publice. Contestaţia este soluţionată de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

În speţa dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor în solidar, la plata sumei de 206.906,71 RON, cu titlul de contravaloarea lucrări executate la obiectivul "bloc locuinţe pentru tineri destinate închirierii, str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepţionării lor, până la data plăţii efective; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu, învederând în mod expres că temeiul juridic este dat de prevederile art. 1.345 C. civ., potrivit cu care "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri" iar conform prevederilor art. 1.347 C. civ., "(1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogăţirea subzistă la data sesizării instanţei. (2) Cel care s-a îmbogăţit este obligat la restituire, în condiţiile prevăzute la art. 1.639 şi următoarele."

De asemenea, reclamanta a arătat că, în speţă, a avut loc o mărire a patrimoniului pârâtei Municipiul Ocna Sibiului, în detrimentul societăţii reclamante, care a suportat cheltuieli care nu i-au fost restituite, prin lucrările efectuate la cererea paratei, de către reclamantă, la obiectivul "bloc locuinţe pentru tineri destinate Închirierii, str. x nr. 5" şi neachitate de către niciuna din pârâte. Ca urmare a creării acestui dezechilibru patrimonial, a arătat că se naşte un raport juridic obligaţional, în temeiul căruia, pârâtul Municipiul Ocna Sibiului devine debitorul obligaţiei de restituire către reclamantă care, în mod corespunzător, şi-a micşorat patrimoniul şi care, la rândul său devine, creditorul acestei obligaţii.

Faţă de prevederile textului legal citat, a arătat că restituirea trebuie efectuată în natură însă, în speţă, nu mai este posibilă o asemenea restituire, aceasta urmând a se efectua prin echivalent, în temeiul prevederilor art. 1.640 C. civ.

Tot în mod expres reclamanta a precizat că s-a judecat anterior pentru aceleaşi pretenţii şi în acel litigiu a invocat drept cauză juridică prevederile contractului de achiziţie publică, acel litigiu fiind soluţionat irevocabil prin respingere, cu motivaţia că sumele de bani respective nu îşi au suportul în contractul de achiziţie publică încheiat, ci exced acestuia, fiind vorba de lucrări solicitate extracontractual de către pârâte.

Reclamanta a insistat că temeiul juridic al acţiunii nu este răspunderea contractuală, situaţie în care ar fi aplicabile prevederile legislaţiei speciale în materia achiziţiilor publice, ci răspunderea extracontractuală de drept comun, mai precis îmbogăţirea fără just temei.

În acest context, instanţa a constatat că obiectul litigiului nu aparţine materiei contenciosului administrativ nici sub aspectul normelor generale de drept administrativ, nici sub aspectul normelor speciale incidente în această materie, ci aparţine materiei dreptului civil, fiind incidente normele de competenţă prevăzute de C. proc. civ., şi anume prevederile art. 95 alin. (1) coroborat cu art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. k) din C. proc. civ. şi cu prevederile art. 111 şi 116 din C. proc. civ.

Potrivit acestor ultime norme, competenţa de soluţionare a unui litigiu între o persoană de drept privat şi o persoană de drept public într-un litigiu de natură civilă aparţine secţiei civile a tribunalului de la sediul reclamantei sau a pârâţilor persoane de drept public, reclamanta având alegerea instanţei dintre cele deopotrivă competente. Sediul reclamantei este în Arad, iar reclamanta, prin introducerea acţiunii la Tribunalul Arad, a făcut alegerea de competenţă în favoarea acestei instanţe.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, prin cererea dedusă judecăţii, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor în solidar, la plata sumei de 206.906,71 RON, cu titlul de contravaloarea lucrări executate la obiectivul "bloc locuinţe pentru tineri destinate închirierii, str. x nr. 5" obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale, calculate de la data recepţionării lor, până la data plăţii efective; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul litigiu.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a invocat îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtelor arătându-se în mod expres că temeiul juridic este dat de prevederile art. 1.345 C. civ., potrivit cu care "cel care, în mod neimputabil, s-a îmbogăţit fără justă cauză în detrimentul altuia este obligat la restituire, în măsura pierderii patrimoniale suferite de cealaltă persoană, dar fără a fi ţinut dincolo de limita propriei sale îmbogăţiri" iar conform prevederilor art. 1.347 C. civ., "(1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogăţirea subzistă la data sesizării instanţei. (2) Cel care s-a îmbogăţit este obligat la restituire, în condiţiile prevăzute la art. 1.639 şi următoarele."

Înalta Curte constată că aspectele invocate în legătură cu existenţa unei "îmbogăţiri" a intimatelor pe seama reclamantei din perspectiva incidenţei dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006 au fost analizate în mod definitiv de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5302/2016 din data de 10 noiembrie 2016, în Dosarul nr. x/2015, care a statuat că aceste pretenţii pot fi valorificate, exclusiv printr-o acţiune în despăgubiri, de drept comun.

Având în vedere aceste aspecte, se constată că obiectul litigiului aparţine materiei dreptului civil, fiind incidente normele de competenţă prevăzute de C. proc. civ.

Potrivit art. 111 din C. proc. civ.:

"Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanţa de la sediul pârâtului".

Potrivit art. 116 din acelaşi act normativ:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente."

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, competenţa de soluţionare a unui litigiu între o persoană de drept privat şi o persoană de drept public într-un litigiu de natură civilă aparţine secţiei civile a tribunalului de la sediul reclamantei sau a pârâţilor persoane de drept public, reclamanta având alegerea instanţei dintre cele deopotrivă competente.

Având în vedere aceste aspecte şi ţinând cont de dispoziţiile art. 94 alin. (81) pct. 1) lit. k) din C. proc. civ. potrivit cărora (judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti), se constată ca fiind incidente normele de competenţă prevăzute art. 95 alin. (1) coroborat cu art. 111 şi 116 din C. proc. civ.

Cum în speţa dedusă judecăţii obiectul litigiului aparţine materiei dreptului civil, iar reclamanta a optat pentru Tribunalul Arad, Înalta Curte constată că această instanţă este competentă teritorial şi material să soluţioneze litigiul de faţă.

5. Soluţia Înaltei Curţi

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL în contradictoriu pârâţii Agenţia Naţională pentru Locuinţe şi Municipiul Ocna Sibiu prin Primar, în favoarea Tribunalului Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV