Eligibility of children born during parental ethnic displacement for statutory reparation benefits
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the County Pension House, upholding the lower court's order to annul the administrative decision denying benefits and obliging the institution to recognize the plaintiff as a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute concerned whether a person born in 1942 in a host town, after her parents fled from their domicile in 1940 due to ethnic persecution, qualified for the reparation rights granted to displaced persons under the statute. Relying on the final purpose of Law No. 189/2000 to compensate those who suffered ethnic persecution and lost access to their homes and property, the court held that the child, having endured the consequences of displacement alongside her parents, acquired the status of a refugee and thus fell within the scope of the legislation, rejecting the administrative argument that she was not yet born at the time of her parents' initial flight.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility of children born during parental ethnic displacement for statutory reparation benefits: Astfel, pârâta a arătat că întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 1 octombrie 2003, reclamanta I.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 1944 din 5 iulie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinții săi s-au refugiat în anul 1940, din localitatea Marna, stabilindu-se în Petrila, astfel încât ea, fiind născută în refugiu, la 17 iunie 1942, este îndreptățită să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr. 189/2000.
Prin sentința nr. 487 din 10 noiembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ contestat și a dispus obligarea pârâtei, să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că și copiii născuți în timpul refugiului părinților, în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiții de viață și același statut, fiind nevoiți să trăiască într-o altă localitate, decât cea de domiciliu.
În aceste împrejurări, reclamanta, născută în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat că întrucât reclamanta nu era născută la data strămutării părinților săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate, din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și reclamanta, născută în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000, este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport cu cele expuse, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr. 487 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.