Salary recalculation claims moot after Ministry issues maximum-level orders and pays differentials; appeal allowed

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., şi B. au formulat plângere împotriva refuzului pârâtului Ministerul Justiţiei, de a soluţiona cererea privind emiterea pentru fiecare dintre ei, în parte, începând cu data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei şi, pe cale de consecinţă, au solicitat instanţei să dispună:

1. Obligarea pârâtului - Ministerul Justiţiei, de a emite pentru fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 9 aprilie 2015 (data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) a unor noi ordine de salarizare în vederea recalculării indemnizaţiei de încadrare, în acord cu art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015, la nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, în funcţie de vechimea în profesie şi în muncă, gradul profesional şi a funcţiei îndeplinite în cadrul instanţei.

2. Obligarea pârâtului la acordarea începând cu 9 aprilie 2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 71/2015 a diferenţelor salariate dintre nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, pentru fiecare reclamant, rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/în funcţie ulterior datei de 1 ianuarie 2011 şi cele efectiv încasate de reclamanţi, actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

3. Să se constatate situaţia discriminatorie în care se află în calitate de magistraţi judecători cu grad de Judecătorie, atât faţă de magistraţii judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi faţă de toţi magistraţii-procurori cărora le-au fost deja recalculate salariile în raport de Legea nr. 71/2015, solicitând astfel ca la judecarea cauzei să participe şi un expert al CNCD.

4. Cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 331 din 5 februarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respinge excepţia conexităţii ca neîntemeiată, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a obligat pârâtul să emită pentru fiecare dintre reclamanţi, începând cu 9 aprilie 2015, noi ordine de salarizare conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, modificată prin Legea nr. 71/2015.

De asemenea, a obligat pârâtul la acordarea către fiecare dintre reclamanţi începând cu data de 9 aprilie 2015, în temeiul art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 modificată prin Legea nr. 71/2015, a diferenţelor salariale dintre nivelul maxim stabilit în cadrul Judecătoriilor, rezultate din aplicarea de procente şi aplicarea claselor de salarizare a personalului care a trecut într-o nouă tranşă de vechime în muncă/funcţie, ulterior datei de 1 ianuarie 2011 şi cele efectiv încasate de reclamanţi, sume actualizate cu rata inflaţiei şi dobânda legală.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 331 din 5 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanţa de fond în mod greşit a dispus obligarea Ministerului Justiţiei la plata diferenţelor salariale, în condiţiile în care instanţa angajatoare este cea care are această atribuţie.

În mod greşit s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de a efectua plata în concret a diferenţelor salariale solicitate deoarece, raporturile de muncă ale reclamanţilor sunt stabilite cu angajatorul tribunal sau curte de apel, astfel că drepturile lor salariale sunt calculate şi plătite direct de instanţă, care procedează şi la calcularea şi virarea contribuţiilor sociale.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 deoarece textul indicat nu se aplică judecătorilor, pentru că este o normă de excepţie ce vizează expres şi limitativ categoriile menţionate, respectiv personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, iar în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici şi personalul contractual fiind singurele categorii salarizate la acelaşi nivel cu personalul din Parlament.

În cazul în care intenţia legiuitorului ar fi fost ca prevederile art. 1 alin. (51) să fie aplicabile întregului personal din toate instituţiile şi autorităţile publice, acest lucru ar fi fost realizat prin modificarea expresă a alin. (1) şi (2) ale art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 şi nu prin aprobarea unor norme derogatorii de la prevederile acestor alineate. În acelaşi timp, nu se justifică trimiterea în norma derogatorie la personalul din anumite instituţii: aparatul de lucru al Parlamentului.

În realitate, instanţa de fond a extins aplicarea normei legale arătate la categoriile de personal cărora nu şi se adresează. Or, instanţa de fond are atribuţii în ce priveşte aplicarea legii şi nu atribuţia de a completa norma legală prin interpretarea intenţiei legiuitorului în ce priveşte înlăturarea sensului discriminatoriu instituit prin dispoziţii legale.

Aşadar, singura interpretare corectă a prevederilor Legii nr. 71/2015 este în sensul că prevederile art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 nu se aplică judecătorilor, textul de lege vizând personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, respectiv în cazul sistemului justiţiei, categoria funcţionarilor publici, precum şi cea a personalului contractual.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimaţii-reclamanţi A. şi B. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 iulie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 1 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 22 octombrie 2018.

6. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, hotărârea instanţei de fond va fi casată, şi rejudecând, acţiunea reclamanţilor va fi respinsă ca rămasă fără obiect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimaţii-reclamanţi, judecători la Judecătoria Fălticeni, au învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiţiei la emiterea unor ordine de încadrare salarială, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015. Totodată s-a mai solicitat şi obligarea aceluiaşi pârât la plata diferenţelor salariale rezultate, începând cu data de 9 aprilie 2015.

Înalta Curte va analiza cu prioritate înscrisurile depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2018, respectiv Ordinele cu nr. 4680/C, 219/C, 1469/C, 1473/C, 1015/C, 2206/C.

Din conţinutul înscrisurilor depuse rezultă că la data de 21 decembrie 2016 a fost emis Ordinul ministrului justiţiei nr. 4680/C, în baza art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, în acord cu Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2015, urmare şi a Deciziei nr. 794/2016 a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice pe anul 2016.

Astfel, prin ordinul menţionat mai sus, la art. 1 s-a dispus că:

"începând cu 9 aprilie 2015, judecătorii care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad, gradaţie şi vechime în funcţie se recalculează la nivel maxim, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

La art. 2 din ordinul menţionat se prevede că:

"începând cu 1 august 2016, indemnizaţia de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi a asistenţilor judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal, inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Ulterior, prin OMJ nr. 219/C din 1 februarie 2017 a fost modificat OMJ nr. 4680/C din 21 decembrie 2016, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că: "începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţii judiciari beneficiază de o indemnizaţie de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015 (...)."

Prin Ordinul nr. 1469/C din data de 24 mai 2017 s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Suceava, prevăzuţi în Anexele 1-13 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia. Plata diferenţelor rezultate din aplicarea prezentului ordin se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, cu excepţia drepturilor salariale datorate începând cu data de 1 ianuarie 2017, care se plătesc corespunzător celor menţionate în anexe.

Potrivit Ordinului nr. 1473/C s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 judecătorii din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Braşov, prevăzuţi în Anexele 1-11 la prezentul ordin, beneficiază de drepturile salariale menţionate în dreptul fiecăruia. Plata diferenţelor rezultate din aplicarea prezentului ordin se efectuează după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiţiei, cu excepţia drepturilor salariale datorate începând cu data de 1 ianuarie 2017, care se plătesc corespunzător celor menţionate în anexe.

Înalta Curte constată că, pentru aplicarea art. 1 alin. (51) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizaţiei intimaţilor-reclamanţi, s-a ţinut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază şi al sporurilor pentru funcţia similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferenţele băneşti rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 9 aprilie 2015 fiind deja achitate în luna decembrie 2017, aşa cum rezultă din Anexele depuse la dosarul cauzei, precum şi Ordinele emise de Ministrul Justiţiei.

Cu privire la intimatul-reclamant A., din actele depuse la dosar rezultă că în luna decembrie 2017 i-au fost achitate diferenţele băneşti rezultate din recalcularea la nivel maxim a indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi al sporurilor după cum urmează: pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 aprilie 2016 Tribunalul Suceava i-a achitat suma netă de 5.497 RON, iar pentru perioada 1 mai 2016 - 31 decembrie 2016 Tribunalul Braşov i-a achitat suma de 11.947 RON.

În ceea ce o priveşte pe intimata-reclamanta B. având în vedere că s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului, iar activitatea sa a fost suspendată în perioadele 27 august 2015 - 22 aprilie 2016, 5 iulie 2016 - 20 februarie 2017, 14 mai 2018 - 15 februarie 2020, în temeiul OMJ nr. 4680/C/2016 Tribunalul Suceava i-a achitat în luna decembrie 2017 suma netă de 1.032 RON, cu titlu de diferenţe cuvenite pentru perioada în care şi-a desfăşurat efectiv activitatea în cadrul Judecătoriei Suceava, respectiv până la data de 1 decembrie 2016, când a fost transferată la Judecătoria Braşov, dată la care s-a aflat în concediu pentru creşterea copilului până la data de 20 februarie 2017.

Având în vedere că la data de 21 decembrie 2016 recurentul-pârât a procedat la emiterea Ordinului nr. 4680/C/2016 prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate şi curţilor de apel, precum şi asistenţilor judiciari li s-au acordat drepturile salariale solicitate prin cererea dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că acţiunea reclamanţilor a rămas fără obiect.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Astfel fiind, faţă de considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa primei instanţei şi rejudecând, va respinge acţiunea reclamanţilor ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei, împotriva Sentinţei nr. 331 din 5 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând, respinge acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL