Territorial jurisdiction for public servant salary disputes under Article 109 of Law No. 188/1999

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 498/CA/2018 din 2 martie 2018, Tribunalul Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bihor invocată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3179 din 14 mai 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în favoarea Tribunalului Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte constată că, în cauză, reclamanţii au calitatea de funcţionari publici în cadrul Direcţiei Generale de Antifraudă Fiscală. În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată Tribunalul reţine că demersul judiciar iniţiat de reclamanţi se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcţionarului public.

Datorită faptului că obiectul litigiului priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, Înalta Curte apreciază că sunt incidente normele speciale de competenţă reglementate în cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 conform căruia cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Textul de lege menţionat reprezintă, aşadar, o normă derogatorie care stabileşte în favoarea secţiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispoziţiile Legii nr. 188/1999 reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, lege care la rândul ei se completează cu Legea nr. 554/2004 ce reprezintă dreptul comun mai larg în materie de contencios administrativ, fiind stabilită astfel o competenţă generală de soluţionare a unei sfere largi de raporturi juridice în favoarea tribunalului, ca instanţă de drept comun.

În ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, devin aplicabile dispoziţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

Potrivit art. 116 C. proc. civ. reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente iar conform art. 123 alin. (3) din acelaşi act normativ când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Deşi în cererea de chemare în judecată figurează reclamanţi cu domicilii diferite obiectul cererii este un drept comun acestora, anume obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri egale cu diferenţa de 20% reprezentând spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.03.2017. Faptul că în cerere figurează reclamanţi cu domicilii diverse nu poate atrage competenţa de soluţionare a instanţei de la sediul pârâtei întrucât Legea nr. 554/2004 a stabilit o competenţa alternativă între instanţa de la domiciliul reclamantului sau a celei de la sediul pârâtei.

Având în vedere că reclamanţii au optat pentru instanţa de la domiciliul unuia dintre ei aceştia au ales în mod irevocabil instanţa competentă.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. şi pârâţii Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Preşedinte, Procurorul General al Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL