Jurisdiction over border entry bans: venue determined by the issuing central authority rather than the local notifying office under O.U.G. 194/2002

Asupra conflictului negativ de competenţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub dosar nr. x/2/CAF/2015, reclamanta A. a formulat contestaţie împotriva măsurii interzicerii intrării în România, despre care a arătat că a fost luată de Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, Sectorul Poliţiei de Frontieră Sculeni, la data de 08.04.2015 pentru o perioadă de 5 ani.

Prin Sentinţa nr. 2.270 din 17.09.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport cu dispoziţiile art. 1063 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, republicată, care prevăd că măsură interzicerii intrării în România se comunică străinilor, în scris, de organul care a luat măsură şi având în vedere că organul care a procedat la comunicare a fost Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi, Sectorul Poliţiei de Frontieră Sculeni, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia A VIII-A contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa nr. 204 din 15 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Iaşi, invocată de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, a declinat competenţa soluţionţare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că potrivit art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, "interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră ...". "(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Având în vedere că măsura a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva măsurii interzicerii intrării în România pe o perioada de 5 ani, măsură dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

În conformitate cu prevederile art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002:

"interzicerea intrării în România se dispune de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră sau de organele poliţiei de frontieră".

De asemenea, în temeiul art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură.

În cauza de faţă, măsura a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Având în vedere prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că în cauză competenţa de soluţionare a litigiului revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, întrucât instituţia pârâtă este o autoritate de nivel central.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Iaşi - Sectorul Poliţiei de frontieră Stânca, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă .

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED