Public procurement dispute: exclusion of administrative jurisdiction for civil contractual liability claims arising from association agreements

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 436 din 19 aprilie 2018, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Argeş, secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL - în insolvenţă - prin Administrator Special B. în contradictoriu cu pârâţii SC C. SRL şi SC D. SA, în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 279 din 7 iunie 2018, a admis excepţia de necompetenţă materială funcţională, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC A. SRL - în faliment - prin lichidator judiciar E., în contradictoriu cu debitorii SC C. SRL, SC C. SRL prin administrator judiciar F. SPRL, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) şi alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."

Înalta Curte constată că, în cauză, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta şi-a motivat pretenţiile exclusiv pe dispoziţiile ce reglementează răspunderea civilă contractuală, respectiv pe nerespectarea dispoziţiilor privind contractul de asociere nr. x/10.10.2011 încheiat cu pârâta SC C. SRL, arătând că aceasta nu i-a achitat cota de 49% din suma plătită de autoritatea contractată D. SRL pentru lucrările efectuate în baza contractului de achiziţie publică nr. x/2011.

Conform art. 53 din Legea nr. 101/2016:

"(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.

(5) Despăgubirile pentru prejudiciul cauzat, printr-un act al autorităţii contractante emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în materia achiziţiilor publice, achiziţiilor sectoriale sau concesiunilor ori ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind respectiva procedură de atribuire, se pot acorda numai după anularea actului respectiv ori, după caz, după luarea oricăror altor măsuri de remediere de către autoritatea contractantă.

(6) În cazul în care se solicită plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului reprezentând cheltuieli de elaborare a ofertei sau de participare la procedura de atribuire, persoana vătămată trebuie să facă dovada prejudiciului, a încălcării prevederilor legislaţiei privind achiziţiile publice, legislaţiei privind achiziţiile sectoriale sau legislaţiei privind concesiunile, precum şi a faptului că ar fi avut o şansă reală de a câştiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării respective."

Aceste dispoziţii reprezintă norme cu caracter special ce reglementează competenţa instanţei de contencios administrativ exclusiv în cazurile menţionate. Prejudiciile vizate sunt cele indicate, ce reprezintă consecinţa directă a constatării nelegalităţii actelor emise în procedura achiziţiilor publice sau a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri privind procedura de atribuire.

În cauza de faţă, situaţia de fapt nu se circumscrie ipotezelor reglementate de dispoziţiile speciale citate, întrucât instanţa este învestită cu o cerere de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile răspunderii civile contractuale pentru nerespectarea contractului de asociere nr. x/10.10.2011.

Aşa fiind, competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Tribunalului Argeş, secţia civilă.

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe creditoarea SC "A." SRL, în faliment, prin lichidator judiciar E. şi debitorii SC "C." SRL şi SC "D." SA şi SC "C." SRL, prin administrator judiciar F. SPRL în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL