Court of Accounts' suspension upheld; accountant's dismissal claim quashed and rejected as unfounded.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. şi Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, au solicitat anularea Încheierii nr. 74/15.07.2015 şi a Deciziei nr. 8/13.11.2014 emise de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrative-teritoriale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 364 din 9 februarie 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. şi Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României şi, pe cale de consecinţă, a anulat Decizia nr. 8/13.11.2014 şi încheierea nr. 74/15.07.2015.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 364 din 9 februarie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâta Curtea de Conturi a României a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată în mod nelegal instanţa de fond a admis acţiunea, apreciind că "din decizia contestată nu reiese în ce cauze este implicată numita A., contabila reclamantei, cauze care să fi impus suspendarea acesteia din funcţie".

Se mai susţine că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că în cauză nu este aplicabil art. 45 din Legea nr. 94/1992 care constituie temeiul legal al deciziei.

În opinia recurentei judecătorul fondului, printr-o interpretare eronată a textului de lege reţine, fără corelarea acestuia cu starea de fapt şi cu probele depuse la dosarul cauzei chiar de către reclamantă, inaplicabilitatea textului legal invocat.

Textul legal ce constituie temeiul de drept pentru emiterea deciziei contestate, prevede două condiţii în care se poate cere suspendarea din funcţie a unor angajaţi ai entităţilor publice verificate şi anume: săvârşirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri grave cu caracter financiar.

Delimitarea în timp făcută de textul de lege "până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate " nu este deci o condiţie pentru suspendarea din funcţie. Prin această menţiune, legiuitorul a stabilit un termen până când se poate dispune suspendarea din funcţie, pentru a nu fi sine die. Deci, legiuitorul a stabilit o limită de timp, iar nu o condiţie prin menţiunea "până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate."

Prin urmare, instanţa de fond trebuia, în baza celor arătate prin actele de control, aspecte ce nu sunt contestate de reclamantă, să stabilească dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru suspendarea din funcţie a persoanelor în sarcina cărora s-a reţinut producerea unor prejudicii mari aduse bugetului local, prin neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu ce au condus la abateri grave cu caracter financiar. Dacă aceste constatări sunt sau nu temeinice şi dacă au sau nu suport legal, sunt aspecte pe care instanţa de fond nu le-a lămurit.

Ulterior, ar fi trebuit să stabilească şi să reţină şi realitatea producerii prejudiciului bugetului local şi dacă angajata ce îndeplinea funcţia de contabilă a avut vreo culpă, prin modul defectuos în care şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu.

Recurenta mai precizează că din actele depuse de reclamantă reiese că împotriva ambelor angajate ce îndeplineau funcţiile de casier şi de contabil s-a pus în mişcare acţiunea penală - conform adresei emise de IPJ Teleorman în Dosar nr. x/2014 din data de 29.10.2015, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, respectiv neglijenţă în serviciu.

Prin urmare, "cauzele" la care se referă textul de lege al art. 45, sunt în speţa de faţă anterioare şi concomitente emiterii deciziei contestate, aspect pe care, deşi instanţa de fond îl reţine ca neîndeplinit, nu-l analizează în funcţie de dovezile aflate la dosarul cauzei.

În baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 94/199, republicată, s-a adoptat Hotărârea Plenului nr. 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS).

În cadrul dispoziţiilor pct. 197 - 203 din RODAS este reglementată procedura de suspendare din funcţie prevăzută la art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată

Producerea prejudiciului bugetului local şi existenţa premizelor producerii sau menţinerii unui risc în activitatea financiar-contabilă a entităţii verificate, îndreptăţeşte autoritatea de audit să ceară suspendarea din funcţie a persoanelor ce îndeplinesc funcţia de contabil până la soluţionarea cauzei penale în care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva contabilei.

Recurenta consideră că persoana care este angajată în funcţia de contabil avea obligaţia de a verifica documentele de încasări şi plăţi predate de casier, dacă sumele încasate au fost depuse integral la trezorerie şi, totodată, de a efectua cel puţin o dată pe lună controlul inopinat al casieriei, obligaţii prevăzute de art. 41 şi 46 din Decretul nr. 209/1976.

De reţinut este faptul că angajatul nu şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi reveneau în calitate de contabil în conducerea activităţii financiar-contabile a entităţii, potrivit fişei postului, aceasta purtând responsabilitate potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Cap. II al Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia recurentei, în mod corect s-a reţinut că sunt contrare legii faptele persoanei care ocupă funcţia de contabil în cadrul Primăriei Comunei B., aceasta producând prin acţiunile sau inacţiunile sale prejudicii patrimoniului comunei, astfel că, dacă îşi desfăşoară în continuare activitatea având aceleaşi atribuţii, există riscul producerii de noi prejudicii, context în care Curtea de Conturi a României - Departamentul VI a cerut conducerii entităţii suspendarea din funcţie a contabilului până la soluţionarea definitivă a cauzei în care este implicată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii U.A.T. - Comuna B. şi Primarul Comunei B. au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o greşită interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna B. şi Primarul Comunei B., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, au solicitat anularea Încheierii nr. 74/15.07.2015 şi a Deciziei nr. 8/13.11.2014 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul de coordonare a verificării bugetelor unităţilor administrative-teritoriale.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că urmare a controlului efectuat de către reprezentanţii pârâtei s-a emis Decizia nr. 8/13.11.2014 prin care s-a cerut suspendarea din funcţie a contabilei din cadrul Primăriei Comunei B., judeţul Teleorman, acuzată de săvârşirea de fapte cauzatoare de prejudicii importante şi a unor abateri grave cu caracter financiar, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care a fost implicată.

Înalta Curte constată că din verificarea modului de întocmire a registrelor de casă aferente anului 2013 şi a unui număr de 15 chitanţiere(1500 chitanţe) puse la dispoziţia auditorilor publici externi de către entitatea auditată, precum şi a modului de înregistrare în contabilitate a operaţiunilor de încasări şi plăti prin casierie, s-a constatat că nu a fost înregistrată în registrul de casă şi nu a fost depusă în trezorerie suma de 213.896 RON reprezentând venituri încasate, cuvenite bugetului local, provenind din impozite şi taxe locale.

Prin casieria instituţiei s-a încasat, în perioada 01.01.2013 - 31.12.2013, suma totală de 368.794 RON, reprezentând venituri din impozite şi taxe locale, iar suma înregistrată în registrul de casă şi depusă la trezorerie este de 154.898 RON, rezultând o diferenţă de 213.896 RON, neînregistrată în registrul de casă şi nedepusă la trezorerie, sumă pentru care există indicii că a fost sustrasă de casierul instituţiei.

Din verificarea modului de înregistrare în evidenţa contabilă a încasărilor cu numerar reprezentând venituri din impozite şi taxe cuvenite bugetului local, s-a constatat că în perioada 01.01.2013 - 31.12.2013 a fost înregistrată în debitul contului "5311 Casa în RON"doar suma de 158.478,48 RON şi nu suma de 368.974 RON, aşa cum era corect, rezultând o diferenţă neînregistrată în evidenţa contabilă de 210.315,52 RON.

Înalta Curte constată că printre cauzele şi împrejurările care au condus la apariţia acestei abateri, reţinute în actul de control, a fost şi faptul că d-na. A. care ocupa funcţia de contabil în cadrul instituţiei nu a respectat obligaţiile stabilite de art. 41 şi 46 din Decretul nr. 209/1976 pentru aprobarea Regulamentului operaţiilor de casă ale unităţilor socialiste.

Potrivit art. 41: "Compartimentul financiar-contabil verifică, în mod obligatoriu, în aceeaşi zi sau cel târziu a doua zi, documentele de încasări şi plăti predate de casier, precum şi dacă soldul înscris în registrul de casă este stabilit corect.

În cazul operaţiunilor de încasări se verifică dacă sumele înscrise în registrul de casă corespund cu cele din duplicatele chitanţelor emise, din carnetele de cecuri sau alte documente specifice aprobate de organele competente.

De asemenea, compartimentul financiar-contabil verifică dacă sumele care sunt în casierie şi pentru care s-au emis chitanţe au fost depuse la bancă sau la celelalte instituţii de credit, la termenele şi în condiţiile stabilite.

Verificarea se face pe baza înregistrărilor din registrul de casă şi a foilor de vărsământ cu chitanţa. (...)".

Conform art. 46: "În fiecare unitate socialistă se efectuează controlul inopinat al casieriei cel puţin o dată pe lună, prin numărarea şi verificarea tuturor valorilor existente în casă.

Controlul inopinat al casieriei se face de conducătorul compartimentului cu atribuţii financiar contabile sau de înlocuitorul acestuia ori de o altă persoană împuternicită de conducătorul unităţii, care va semna în registrul de casă pe fila cu înregistrările din ziua controlului. (...)"

Consecinţa economico-financiară a acestei abateri a constat în faptul că bugetul Comunei B. a fost prejudiciat cu suma de 305.413 RON.

Instanţa de control judiciar constată că, în speţă contabilul entităţii verificate avea obligaţia de a controla documentele de încasări şi plăţi predate de casier, dacă sumele încasate au fost depuse integral la trezorerie şi totodată de a efectua cel puţin o dată pe lună controlul inopinat al casieriei, obligaţii prevăzute de art. 41 şi 46 din Decretul nr. 209/1976.

În vederea clarificării cauzelor şi împrejurărilor care au condus la apariţia acestei deficienţe, în timpul misiunii de audit au fost solicitate persoanei în cauză lămuriri şi clarificări prin Notă de relaţii.

Din răspunsul formulat de către contabilul instituţiei, reiese faptul că aceasta a "verificat primele două luni ale anului 2013, a observat că toţi banii încasaţi au fost depuşi în Trezorerie în această perioadă, apoi am neglijat verificările."

Înalta Curte constată că nu au fost îndeplinite atribuţiile ce îi revin contabilului, potrivit fişei postului, aceasta purtând responsabilitate potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Cap. II al Legii contabilităţi nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare potrivit cărora:

"Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane împuternicite să îndeplinească aceasta funcţie, împreună cu personalul din subordine."

Or, în aceste condiţii, în mod corect s-a reţinut că sunt contrare legii faptele persoanei care ocupă funcţia de contabil în cadrul Primăriei Comunei B., aceasta producând prin acţiunile sau inacţiunile sale prejudicii patrimoniului comunei, astfel că, dacă îşi desfăşoară în continuare activitatea având aceleaşi atribuţii, există riscul producerii de noi prejudicii, context în care Curtea de Conturi a României - Departamentul VI a cerut conducerii entităţii suspendarea din funcţie a contabilei A. până la soluţionarea definitivă a cauzei în care este implicată.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că, în cauză, nu este aplicabil art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora "Curtea de Conturi cere celor în drept suspendarea din funcţie, în condiţiile legii, a persoanelor acuzate de săvârşirea unor fapte cauzatoare de prejudicii importante sau a unor abateri-grave cu caracter financiar, constatate în urma controalelor sau a auditurilor efectuate, până la soluţionarea definitivă a cauzelor în care sunt implicate."

Legea nr. 94/1992, republicată, este o lege organică prin care se reglementează organizarea şi funcţionarea, competenţa şi atribuţiile Curţii de Conturi a României, autoritate de rang constituţional, prevăzută de art. 140 din Constituţie.

Prin această lege este reglementată, pe lângă instituţia suspendării de drept cea prevăzută de art. 50 lit. g) din C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicată, suspendarea din funcţie la cererea Curţii de Conturi a României, pentru persoanele care au săvârşit abateri grave cu caracter financiar sau a unor fapte care au produs prejudicii importante.

În baza prevederilor art. 11 din Legea nr. 94/199, republicată, s-a adoptat Hotărârea Plenului nr. 155/2014 prin care s-a aprobat Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi (RODAS).

În cadrul dispoziţiilor pct. 197 - 203 din RODAS este reglementată procedura de suspendare din funcţie prevăzută la art. 45 din Legea nr. 94/1992, republicată.

Prin cererea de chemare în judecată, intimaţii nu aduc argumente legale care să susţină nelegalitatea măsurilor dispuse prin Decizia nr. 8/2014, singurul argument invocat fiind acela că "suntem într-o perioadă în care trebuie să efectuăm foarte multe lucrări (...)".

Înalta Curte constată că în urma misiunii de audit desfăşurate s-au constatat abateri grave de la normele financiar contabile, care au produs prejudicii importante bugetului local astfel că în mod corect s-a cerut suspendarea din funcţie a celor responsabili.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va respinge acţiunea reclamanţilor UAT - Comuna B. şi Primarul Comunei B., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei civile nr. 364 din 9 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea reclamanţilor UAT - Comuna B. şi Primarul Comunei B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV