Prohibition of judicial review of interview scores in public teaching recruitment contests under OMEN 3.823/2013

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03.11.2015 pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Institutul Limbii Romane şi Ministerul Educaţiei Naţionale(Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale anularea rezultatul examenului organizat la 03.09.2015 la Ambasada României din Madrid de către Institutul Limbii Române şi să se constatate că s-a încadrat în cerinţele stabilite prin metodologia organizării concursului ce se regăseşte în secţiunea a 2-a a Ordinului nr. 3.823/2013 pentru aprobarea Metodologiei Proiectului Ministerului Educaţiei Naţionale privind predarea cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene.

Cauza a fost declinată, prin Sentinţa nr. 2.445 din 17 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în favoarea Curţii de apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 158 din 1 aprilie 2016 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel cum a fost formulată şi precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Institutul Limbii Române şi Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin cererea astfel cum a fost precizată s-a solicitat anularea rezultatelor examenului organizat la 03.09.2015 la Ambasada României din Madrid de către Institutul Limbii Române şi să se constate încadrarea în cerinţele stabilite prin metodologia organizării concursului ce se regăseşte în secţiunea a 2-a a Ordinului nr. 3.823/2013 al Ministerului Educaţiei Naţionale privind predarea cursului de Limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din state membre ale Uniunii Europene.

Recurenta arată că instanţa de fond a respins acţiunea, cu motivarea că la art. 20 alin. (1) din anexa la OMEN nr. 3.823/2013 se prevede că la proba de interviu nu se admit contestaţii, hotărârea comisiei de examen fiind definitivă, eventualele contestaţii putând fi formulate doar la proba scrisă, în conformitate cu prevederile alin. (3).

De asemenea, hotărârea pronunţată este nelegală, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, precum şi prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Practic, prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Craiova a refuzat să soluţioneze cererea, situaţie în care este incidenţă instituţia denegării de dreptate, aşa cum este în prezent amendată la nivel de principiu fundamental al procesului civil de art. 5 C. proc. civ.

Recurenta mai arată că a fost încălcat şi dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, însăşi Constituţia României consacră, în art. 21, principiul accesului liber la justiţie potrivit căreia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poale îngrădi exercitarea acestui drept."

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Institutul Limbii Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, şi că instanţa de fond a făcut, prin sentinţa pronunţată, prin raportare la circumstanţele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a participat la concursul organizat de pârâtul Institutul Limbii Romane pentru selecţia personalului care să predea cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în unităţi de învăţământ din Spania în anul şcolar 2014 - 2015.

Calendarul concursului, pentru Spania, a fost următorul: 03.08 - 10.08.2015 - depunerea dosarelor de candidatură, 17.08 - 18.08.2015 - evaluarea dosarelor, 19.08. - 20.08.2015 - contestarea rezultatului evaluării dosarelor de candidatură, 02.09.2015 - proba scrisă, 02.09.2015 - contestarea probei scrise, 03.09.2015 - proba de interviu.

Reclamanta a fost admisă la proba scrisă, fiind respinsă la proba interviului, organizat la data de 03.09.2015, unde a obţinut 12 puncte.

Organizarea concursului de selecţie a fost făcută în conformitate cu prevederile OMEN nr. 3.823/2013 şi H.G. nr. 454/2008, iar potrivit art. 19 din anexa la OMEN nr. 3.823/2013, probele cuprinse în interviu:

- cunoaşterea conţinutului proiectului şi a programei cursului LCCR - maximum 15 puncte,

- prezentarea în faţa comisiei a unui proiect cu tema "Promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei romaneşti în ţările Uniunii Europene" sau a unui proiect personal de deschidere interculturală pentru unităţi şcolare din ţara pentru care candidează, tehnoredactat pe cel mult două pagini - maximum 10 puncte.

De asemenea, la alin. (2) - (3) ale aceluiaşi articol se arată că punctajul maxim pentru interviu este de 25 de puncte, parte a punctajului final, iar punctajul minim necesar pentru promovare la interviu este de 15 puncte.

Potrivit art. 20 alin. (1), la proba de interviu nu se admit contestaţii, hotărârea comisiei fiind definitivă, eventuale contestaţii putând fi formulate doar la proba scrisă, în conformitate cu prevederile alin. (3).

Înalta Curte constată că nu a existat un barem de evaluare a candidatului la interviu, acesta reprezentând o verificare a aptitudinilor în ceea ce priveşte compatibilitatea cu exigenţele postului, membrii comisiei având această atribuţie de a aprecia şi a-şi forma o convingere în acest sens şi dispunând de o marjă de apreciere în exercitarea puterii lor discreţionare.

Recurenta îşi motivează cererea invocând pretinsul refuz de soluţionare a cererii din partea instanţei de fond şi pe încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Faptul că cererea recurentei nu a fost soluţionată în modalitatea pretinsă de aceasta, respectiv de a-i fi acceptată, nu reprezintă un refuz al instanţei de soluţionare a cererii.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n):

"exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor".

Din interpretarea prevederilor legale citate, rezultă că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanţa de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorităţii din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare raţională a acesteia, pentru că principiul proporţionalităţii măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit, impune ca actele administrative să nu depăşească limitele a ceea ce este adecvat şi necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporţionate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Buzescu c. României, hotărârea din 24 mai 2005, par. 96).

Curtea de Apel Craiova a respins acţiunea în anulare a concursului motivat pe faptul că reclamanta nu a obţinut punctajului minim necesar pentru promovare la interviu, iar recurenta-reclamantă nu a invocat motive de nelegalitate a concursului sau a Ordinului MEN nr. 3.823/2013, astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte încălcarea dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte constată că recurenta-reclamanta nu identifică în concret prin ce i-a fost îngrădit accesul liber la justiţie. Accesul liber la justiţie nu este obstrucţionat prin reglementarea inadmisibilităţii contestaţiei la proba de interviu, una din probele de concurs.

În legătură cu aplicarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că "dreptul la acces la o instanţă nu este absolut, statul bucurându-se de o anumită marjă de apreciere, astfel încât limitele aduse să nu atingă acest drept în însăşi substanţa sa, să urmărească un scop legitim şi să păstreze un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scop".

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece recurenta critică hotărârea instanţei de fond, sub aspectul încălcării unei norme de procedură, fără însă a preciza în ce constă aceasta.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 158/2016 din 01 aprilie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 octombrie 2018.

Procesat de ED