Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3404/2018 AI generated

Appeal Allowed to Uphold 5,000 RON Fine for Radio License Violation Against Warning

Case Number Decizia nr. 3404/2018
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the National Authority for Administration and Regulation in Communications (ANCOM), quashed the lower court's decision, and dismissed the taxpayer's claim, thereby upholding the 5,000 RON fine imposed for the administrative offense. The dispute concerned whether a first-instance penalty of 5,000 RON for non-compliance with technical parameters of a radio transmission license under Article 901(1)(b) of Law no. 504/2002 should be reduced to a mere warning; the key facts were that the respondent had committed the same technical violation approximately one year prior, had previously received two warnings for similar conduct, and failed to rectify the non-compliance after the first warning. Relying on Article 7(2) and Article 21(3) of Government Emergency Ordinance no. 2/2001, the Court held that a warning is legally insufficient for repeat offenses (recidivism) as it fails to achieve a preventive effect, and the subsequent remediation of the violation did not justify downgrading the sanction from a fine to a warning, rendering the original penalty lawful and appropriately individualized.

Legislator headnote

AI generated

art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (7) din C. proc. civ, art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, art. 901 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, art. 496 din C. proc. civ, art. 488 pct. 8 C. proc. civ; Appeal Allowed to Uphold 5,000 RON Fine for Radio License Violation Against Warning: The dispute concerned whether a first-instance penalty of 5,000 RON for non-compliance with technical parameters of a radio transmission license under Article 901(1)(b) of Law no. 504/2002 should be reduced to a mere warning; the key facts were that the respondent had committed the same technical violation approximately one year prior, had previously received two warnings for similar conduct, and failed to rectify the non-compliance after the first warning. Relying on Article 7(2) and Article 21(3) of Government Emergency Ordinance no. 2/2001, the Court held that a warning is legally insufficient for repeat offenses (recidivism) as it fails to achieve a preventive effect, and the subsequent remediation of the violation did not justify downgrading the sanction from a fine to a warning, rendering the original penalty lawful and appropriately individualized.

Keywords

AI generated
taxpayer fine administrative sanction repeated non-compliance administration of justice prior conduct e-justice

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 din C. proc. civ.

Procedural basis for admitting the appeal, quashing the lower court decision, and ruling on the merits upon retrial.

art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Procedural provision governing the specific circumstances under which the High Court may admit the appeal and modify the outcome by quashing the appealed decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, anularea Procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 01.09.2015 şi înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în valoare de 5.000 RON, cu sancţiunea avertismentului.

1.1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 16 din 19 februarie 2016, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea parţială a Procesului-verbal de constatare contravenţie din 01.09.2015, în ceea ce priveşte sancţiunea aplicată şi înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu "avertisment".

1.2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, solicitând admiterea recursului şi casarea, în parte, a sentinţei atacate, în ceea ce priveşte reindividualizarea sancţiunii aplicate.

În motivarea opţiunii sale procesuale recurenta a susţinut următoarele:

Instanţa de fond a reţinut fără dubiu legalitatea şi temeinicia Procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii din 01.09.2015, fapta intimatei fiind calificată în mod temeinic şi legal ca fiind contravenţie, calea de atac exercitată vizând numai aspectele legate de reindividualizarea sancţiunii aplicate, în sensul înlocuirii amenzii contravenţionale aplicate reclamantei în cuantum de 5.000 RON cu sancţiunea contravenţională a avertismentului.

Potrivit art. 901 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 504/2002 constituie contravenţie "nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condiţiilor din licenţa de emisie, din licenţa de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru sau din autorizaţia tehnică" şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 5.000 RON la 100.000 RON.

La individualizarea sancţiunii aplicate societăţii intimate, agenţii constatatori au luat în considerare atât criteriile impuse de legislaţia specială în domeniu, cât şi criteriile prevăzute la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, reţinând în concret că SC petentă nu este la prima abatere de acest fel şi nici în faţa primei sancţiuni contravenţionale care i se aplică pentru astfel de fapte, fiind sancţionată contravenţional pentru aceeaşi faptă de două ori, fiind menţionate de recurentă procesele-verbal constatatoare.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii din 07.10.2014 petenta a fost sancţionată pentru aceeaşi faptă aplicându-i-se sancţiunea avertismentului, reprezentantul societăţii menţionând în cuprinsul acestuia că în cel mai scurt timp va intra în legalitate, însă la aproximativ un an de zile petenta era în aceeaşi situaţie, preferând a rămâne în pasivitate.

În acest context, se apreciază că înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului este nelegală, încurajându-se astfel încălcarea dispoziţiilor legale, singura sancţiune aptă să realizeze atât rolul educativ cât şi rolul preventiv al sancţionării fiind amenda în cuantum amenzii aplicat de agenţii constatatori ai recurentei.

1.4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, pe care o apreciază ca fiind legală şi temeinică, instanţa de fond individualizând corect sancţiunea aplicabilă reclamantei în contextul stării de fapt reţinute.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 3 mai 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunţând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 14 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că recursul reclamantei Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanta a învestit instanţa de fond cu o plângere contravenţională având ca obiect înlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii în cuantum de 5.000 RON aplicată prin Procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii din 01.09.2015 pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002, care constă în "nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condiţiilor din licenţa de emisie, din licenţa de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru sau din autorizaţia tehnică" cu sancţiunea avertismentului.

Instanţa de fond a admis plângerea reclamantei şi a dispus înlocuirea amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului în considerarea faptului că ulterior constatării faptei, respectiv la 13.11.2015, petenta a remediat situaţia nelegală în care se afla prin instalarea unui filtru.

Soluţia primei instanţe este nelegală, fiind rezultatul aplicării şi interpretării greşite a normelor de drept material aplicabile, respectiv a dispoziţiilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002.

Potrivit art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 constituie contravenţie nerespectarea datelor tehnice, a parametrilor ori a condiţiilor din licenţa de emisie, din licenţa de utilizare a frecvenţelor radio în sistem digital terestru sau din autorizaţia tehnică şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON.

Este necontestat în cauză că petenta a săvârşit această contravenţie, din măsurătorile efectuate de agenţii instrumentatori ai procesului-verbal reieşind că SC petentă nu a respectat valorile autorizate de recurentă cu privire la radiaţiile neesenţiale, înregistrându-se radiaţii de 49, 55 dBc, în timp ce valorile minime autorizate au fost de 70 dBc.

Individualizarea abstractă a sancţiunii realizată de legiuitor, prin stabilirea limitelor de amendă pentru această faptă, în special a limitelor maxime, care sunt la nivelul maxim general instituit de art. 8 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 2/2001, denotă că, în opţiunea legiuitorului, aceste contravenţii au un grad de pericol social abstract relativ ridicat în ansamblul conduitelor care pot fi calificate astfel, sancţiunile reglementate demonstrând că valorile sociale ocrotite pe această cale sunt importante.

Pe de altă parte, nu se poate nega că în procesul de individualizare în concret a sancţiunii efectuată conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 de agentul instrumentator la întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, ori de instanţa de judecată competentă în procesul de verificare a legalităţii procesului-verbal cu care a fost învestită, pe lângă marja de apreciere largă de alegere motivată a cuantumului amenzii în limitele anterior menţionate, pot să dispună şi înlocuirea amenzii cu sancţiunea avertismentului, funcţie de circumstanţele reale şi personale constatate şi reţinute.

Însă, potrivit art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 avertismentul se poate aplica în cazul în care fapta este de gravitate redusă, care va fi apreciată în concret în urma aplicării prescripţiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001.

În această analiză, instanţa de fond a omis a observa că petenta a mai fost sancţionată de două ori cu avertisment de către recurentă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 901 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 504/2002 şi că petenta a mai săvârşit aceeaşi faptă în urmă cu aproximativ un an de zile.

Astfel, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii din 07.10.2014 petenta a fost sancţionată pentru nerespectarea datelor tehnice, parametrii ori condiţiile cuprinse în autorizaţia tehnică, constatându-se că la ieşirea emiţătorului de radiodifuziune sonoră FM exista un semnal de intermodulaţie (semnal nedorit) cu nivelul de 59,2 dBc, valoare care nu respectă nivelul minim impus de 70 dBc.

În acest condiţii şi luând în considerare declaraţia reprezentantului societăţii, în sensul că în cel mai scurt timp va intra în legalitate, recurenta prin agenţii săi constatatori a aplicat petentei sancţiunea avertismentului.

Cu toate acestea, la data de 01.09.2015, când a fost încheiat procesul-verbal contestat în prezenta cauză, petenta era în aceeaşi situaţie, dovedindu-se că sancţiunea avertismentului aplicată anterior şi a recomandării de a respecta pe viitor dispoziţiile legale, care intră în conţinutul acestei sancţiuni conform art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, nu au influenţat pozitiv conduita ei, în sensul conformării ei prescripţiilor legale, aşa încât aplicarea din nou a sancţiunii avertismentului pentru recidivă contravenţională este nelegală, situaţie juridică ce demonstrează un grad mai ridicat de pericol social decât cea care iniţial a justificat o asemenea măsură.

Împrejurarea că petenta a remediat ulterior întocmirii procesului-verbal neregularităţile constatate nu este de natură a justifica aplicarea sancţiunii avertismentului, pentru că nu în considerarea acesteia petenta şi-a conformat conduita, întrucât a fost ulterior dispusă de instanţa de fond, ci datorită aplicării sancţiunii amenzii de către recurentă şi a previzionării aplicării unor amenzi în cuantum mai mare în cazul constatării săvârşirii unor noi contravenţii în aceeaşi modalitate şi conţinut.

Prin urmare, sancţiunea amenzii aplicată de agenţii constatatori ai recurentei, la nivelul minimului special prevăzut de art. 901 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 este legal şi temeinic individualizată, iar hotărârea instanţei de fond care o invalidează şi o înlocuieşte cu sancţiunea avertismentului este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul formulat de reclamanta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii împotriva Sentinţei nr. 16 din 19 februarie 2016 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge contestaţia, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2018.

Procesat de ED