Police disciplinary dismissal appeal; loss of right to appeal Constitutional Court referral for missed 48-hour deadline

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Ministerul Afacerilor Interne şi Statul Român prin Ministerul Afacerilor Interne, revizuirea Sentinţei nr. 1.174 din 5 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2005.

Totodată, prin cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată, revizuentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor în baza cărora a fost sancţionat: art. 15 alin. (1) lit. c), art. 54 pct. 1 şi 2, art. 57 lit. a), art. 59 alin. (1), (3), (4), (5), (6), (8), (9) şi 10, art. 60 pct. 1 şi 2, art. 61 pct. 3, art. 65 pct. 1, 6, art. 69 alin. (1) lit. g), art. 78 alin. (1) pct. 4, art. 22 pct. 7, art. 74 pct. 1, art. 28 lit. c), f) şi art. 621 din Legea nr. 360/2002, în forma în vigoare în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015, respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003, O.U.G. nr. 89/2003, Legea nr. 101/2004, O.U.G. nr. 102/2004, Legea nr. 562/2004 şi Legea nr. 24/2005, solicitând pe cale de consecinţă sesizarea Curţii Constituţionale.

1.1 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 4.147 din data de 5 iulie 2018, a respins, ca inadmisibile, atât cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cât şi cererea de revizuire formulată de revizuent.

1.2. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Prin notele scrise înregistrate la data de 20 august 2018, recurentul-reclamant a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 lit. C) şi F), art. 54 pct. 1 şi 2, art. 59 alin. (1), (3), (4), (5), (6), (8), (9) şi (10), art. 60 alin. (2), art. 61 pct. 3, art. 621, art. 65 pct. 1 şi 6, art. 74 pct. 4 coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 57 lit. a), art. 61 alin. (1), art. 69 alin. (1) lit. g) şi cu art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, precum şi în egală măsură constatarea ca fiind neconstituţionale a următoarelor prevederi art. 22 alin. (7), art. 59 alin. (2) şi (7), art. 60 alin. (1), art. 62 alin. (3) şi 78 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 15 lit. c), art. 57 lit. a), art. 61 alin. (1), art. 69 alin. (1) lit. g) şi cu art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului.

În motivarea acestei cereri, recurentul a arătat că textele de lege criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, pentru că a fost sancţionat disciplinar, cu destituirea din poliţie, iar aceste texte au fost invocate în dispoziţia de sancţionare disciplinară şi în apărarea formulată de către intimaţi, privind aspecte legate de cercetarea prealabilă, consultarea consiliilor de disciplină, stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare pentru agenţii de poliţie, încetarea raporturilor de serviciu pentru agenţii de poliţie.

Totodată, a susţinut că instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate nu poate strict procedural, să adauge alte motive de inadmisibilitate prevăzute de lege.

Prin punctul de vedere exprimat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat, în esenţă, lipsa unei legături între soluţia ce s-ar da de către instanţa de contencios constituţional excepţiei şi fondului cauzei.

2. Soluţia pronunţată asupra cererii de sesizare

Prin încheierea de la 18 septembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 lit. C) şi F), art. 54 pct. 1 şi 2, art. 59 alin. (1), (3), (4), (5), (6), (8), (9) şi (10), art. 60 alin. (2), art. 61 pct. 3, art. 621, art. 65 pct. 1 şi 6, art. 74 pct. l 4 coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 57 lit. a), art. 61 alin. (1), art. 69 alin. (1) lit. g) şi cu art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, precum şi în egală măsură constatarea ca fiind neconstituţionale a următoarelor prevederi art. 22 alin. (7), art. 59 alin. (2) şi (7), art. 60 alin. (1), art. 62 alin. (3) şi 78 alin. (1) pct. 4 coroborat cu art. 15 lit. c), art. 57 lit. a), art. 61 alin. (1), art. 69 alin. (1) lit. g) şi cu art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului formulată de recurentul-reclamant A. în faza de recurs, formulată de recurentul-reclamant A., în faza de recurs.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de acest text de lege.

Astfel, s-a considerat că pretinsa neconstituţionalitate a unor prevederi ale Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, invocată în recursul formulat împotriva hotărârii prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, nu are o relevanţă asupra soluţiei ce urmează a se pronunţa, deoarece recursul de faţă are ca obiect verificarea legalităţii soluţiei instanţei de revizuire de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate privind anumite dispoziţii legale indicate în cererea de revizuire.

Totodată, s-a apreciat că respectiva solicitare în faza recursului nu are legătură cu legalitatea soluţiei la care s-a făcut referire, cât timp priveşte alte texte legale decât cele faţă de care s-a respins sesizarea Curţii Constituţionale.

Concluzionând, s-a apreciat că în speţă nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu soluţionarea cauzei, iar o eventuală neconstituţionalitate a acestor texte de lege nu este în măsură să afecteze situaţia procesuală a recurentului-reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Recurentul-reclamant A. a atacat cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, reluând argumentele invocate, că în mod greşit a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, ca inadmisibilă, precizând că a cerut sesizarea şi pentru sintagma "în vigoare, din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, însă în încheierea atacată nu se menţionează această solicitare.

În concluzie, a solicitat admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate şi sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţiile de neconstituţionalitate invocate, fiind îndeplinite condiţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992

4. Apărarea intimatului Ministerul Afacerilor Interne

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia tardivităţii recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra prezentului recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

1.1 În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil şi în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii formulării recursului.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Înalta Curte constată că recursul vizând soluţia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost declarat la data de 2 octombrie 2018 peste termenul de 48 de ore de la pronunţarea încheierii atacate, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Calea de atac a fost motivată prin însăşi cererea de recurs, ulterior, motivele căii de atac fiind amplu dezvoltate prin cererea înregistrată la data de 15.10.2018.

Potrivit art. 101 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopţii zilei următoare.

Termenul pentru declararea recursului de faţă, de 48 de ore de la pronunţarea încheierii atacate, a început să curgă de la ora 00:00 a zilei de 19.09.2018 şi s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 20.09.2018.

Prin urmare, calea de atac, înregistrată la data de 2 octombrie 2018, a fost declarată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".

Cât priveşte susţinerea părţii privind respectarea termenului depunerii căii de atac, calculat în funcţie de alt moment procedural, respectiv de la comunicarea încheierii atacate (01.10.2018), se reţine că nu are relevanţă în cauză, câtă vreme nu a fost respectat termenul privind declararea căii de atac în 48 de ore de la pronunţare, strict reglementat de prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată în art. 103 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor căii de atac, conform art. 137 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul revizuentului A. împotriva încheierii de şedinţă din 18 septembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 octombrie 2018.

Procesat de ED