Eligibility for compensation under Law No. 189/2000: evidentiary proof of forced displacement from Bessarabia due to Soviet occupation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Pension House, thereby upholding the lower court’s ruling that granted the claimant the status of a beneficiary under Law No. 189/2000 and ordered the pension authority to issue a new decision recognizing his rights. The dispute centered on an administrative challenge to a 2003 refusal to recognize the claimant’s entitlement to compensation for victims of Stalinist repression, with the claimant alleging he was forced to flee Bessarabia in 1944 due to ethnic persecution by Soviet occupying forces. The decisive legal basis was the fulfillment of the requirements of Law No. 189/2000, as established by the claimant’s presentation of official certificates from a victims’ association and the local metropolis, along with corroborating witness testimonies, which collectively proved the forced displacement from territories occupied by the USSR, leading the court to reject the pension authority’s argument that the evidence was insufficient.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for compensation under Law No. 189/2000: evidentiary proof of forced displacement from Bessarabia due to Soviet occupation: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că actele prezentate de intimatul-pârât, în fața comisiei casei de pensii, odată cu cererea, nu au dovedit persecuția etnică pe care el o invocă, iar declarațiile de martori trebuiau depuse odată cu cererea inițială.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 22 noiembrie 2003, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul V.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 8495/2140 din 15 octombrie 2003, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Reclamantul și-a motivat cererea, în sensul că în martie 1944, împreună cu familia sa, a fost obligat să se refugieze din Basarabia, urmare a persecuțiilor etnice suferite din partea trupelor de ocupație sovietice.
Prin sentința civilă nr. 116 din 26 ianuarie 2004, instanța de fond, Curtea de Apel București, a admis acțiunea, a anulat hotărârea emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că actele prezentate de intimatul-pârât, în fața comisiei casei de pensii, odată cu cererea, nu au dovedit persecuția etnică pe care el o invocă, iar declarațiile de martori trebuiau depuse odată cu cererea inițială.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat corect, ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece intimatul a făcut dovada, cu acte și martori, că a fost obligat să se refugieze din Basarabia, urmare a persecuțiilor etnice la care părinții lui au fost supuși.
Astfel, din adeverința eliberată de Asociația Română a Victimelor Represiunilor Staliniste rezultă că acesta s-a refugiat din teritoriile ocupate de U.R.S.S., iar din adeverința eliberată de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, reiese cu claritate că tatăl reclamantului, preot ortodox, s-a refugiat împreună cu familia, din Basarabia, în București, în două rânduri, ultima dată în martie 1944, când a primit și dreptul de a oficia serviciul religios în București. De asemenea, martorii, ale căror declarații autentificate sunt depuse la dosarul de fond, au arătat că familia V., părinții și cei doi copii, s-au refugiat din Basarabia, în București, datorită stării de război și reocupării Basarabiei, de către trupele sovietice. În ce privește declarațiile de martori depuse, acestea sunt în concordanță cu actele oficiale prezentate recurentei.
Față de aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 116 din 26 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat, obligă recurenta, să plătească intimatului, 2.500.000 (două milioane cinci sute mii) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.