Integrity assessment annulment: Third-party intervention inadmissible without direct legal interest in administrative act.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Soluţia instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 30.04.2015, emis de această autoritate.

SC B. SRL a depus la dosar cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului A., prin care s-a solicitat admiterea intervenţiei în interes alăturat şi admiterea cererii reclamantului de anulare a raportului de evaluare întocmit de pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie formulată în interesul reclamantului, prin încheierea din data de, Curtea a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de SC B. SRL, ca inadmisibilă, constatând că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune admiterea acesteia.

Astfel, s-a reţinut că intervenienta nu a justificat interesul de a interveni în proces; intervenienta nu a arătat care ar putea fi consecinţele negative ce se pot ivi în ceea ce o priveşte prin neparticiparea sa la procesul declanşat de reclamant.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 11 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea a declarat recurs SC B. SRL susţinând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.

În esenţă, în motivarea căii de atac, se susţine că în mod netemeinic s-a reţinut de instanţa de fond că actul atacat ar fi un act de control personal, dimpotrivă actul atacat este al unei autorităţi publice.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate.

Combătând criticile recurentei, în esenţă, s-a susţinut că în ceea ce priveşte cererea de intervenţie formulată, aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 63 din Noul C. proc. civ.

3. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, analizând recursul formulat, îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă, obiectul cauzei îl reprezintă cererea formulată de reclamantul A. pentru anularea Raportului de evaluare nr. x din 30.04.2015, raport prin care ANI a constatat încălcarea legislaţiei în materia conflictului de interese prevăzut de art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004.

Se reţine că, reclamantul A., în calitate de viceprimar a participat cu bună ştiinţă la şedinţa extraordinară a Consiliului Local din data de 24.06.2011 în urma căreia s-a aprobat încheierea actului adiţional din 29.04.2011 aferent contractului de locaţiune nr. x din 21.04.2006, act prin care se suspenda contractul de locaţiune pe perioada implementării şi monitorizării unor lucrări de investiţii la Căminul Cultural Odoreu, urmând ca perioada suspendării să se adauge duratei iniţiale a contractului.

SC B. SRL a formulat o cerere de intervenţie accesorie în temeiul art. 61 alin. (1) şi (3) din Noul C. proc. civ., care a fost respinsă de Curtea de apel prin încheierea din 22.05.2014, ca inadmisibilă, reţinându-se în esenţă că aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi admisă în principiu.

Deci, în cauza de faţă, este vorba de o cerere de intervenţie accesorie formulată de o persoană juridică străină de raportul juridic dedus judecăţii, astfel încât, în privinţa cererii de intervenţie rămân aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 61 şi urm. din Noul C. proc. civ.

De altfel, intervenienta nu are niciun interes în prezenta cauză, întrucât actul contestat nu îl priveşte; raportul juridic de drept administrativ dedus judecăţii îl priveşte strict pe reclamant, intervenienta neavând nicio legătură cu actul administrativ contestat de reclamant. Faptul că este parte în contractul de locaţiune ce a generat starea de conflict nu prezintă relevanţă, legătura cu actul administrativ fiind una pur contextuală nu strâns legată, cum prevede art. 62 alin. (2) din C. proc. civ.

Celelalte critici se subsumează afirmaţiei că instanţa de fond a ignorat interesul pe care SC B. SRL îl are în susţinerea apărării reclamantului care a formulat cerere de anulare a Raportului ANI menţionat prin care s-a constatat încălcarea legislaţiei în materia conflictului de interese prevăzut de art. 75 lit. a) şi c) din Legea nr. 393/2004, critici care sunt, de asemenea, nefondate.

În raport cu obiectul litigiului şi cu calitatea reclamantului, societatea comercială nu poate justifica un interes legal în anularea unui act administrativ, respectiv Raportul de evaluare al ANI, care, ca orice act administrativ se bucură, până la proba contrarie, de o puternică prezumţie de legalitate şi veridicitate, fiind presupus a fi adoptat/emis/întocmit pe baza legii şi pentru aplicarea în concret a legii.

De altfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că intervenienta nu a menţionat sau dovedit în ce constau consecinţele negative care ar putea părea în ceea ce o priveşte, prin neparticiparea sa la procesul declanşat de reclamantul A. în contradictoriu cu ANI, fapt nedovedit nici în recurs.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte reţine ca fiind legală şi temeinică hotărârea recurată, recursul fiind nefondat, urmând să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC B. SRL împotriva încheierii din 11 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED