Conflict of negative competence: jurisdiction for disputes on the service relations of public officials with special status under the Police Statute Act

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Imigrări, anularea în parte a Ordinului MAI nr. II/1156/2017 din 03.02.2017, anularea Dispoziţiei Inspectorului General al IGI nr. x din 13.03.2017, obligarea pârâţilor la emiterea unor noi acte administrative de încadrarea a reclamantului cu acordarea gradului profesional superior cu respectarea pregătirii şi vechimii în specialitate, inclusiv cu acordarea drepturilor băneşti aferente funcţiei şi gradului profesional; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa nr. 601 din data de 11.04.2018 a Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestuia şi, în consecinţă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General Pentru Imigrări, având ca obiect anulare act, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa reţinând, în esenţă, că actele administrative a căror anulare se solicită au fost emise de Ministerul Afacerilor Interne şi de Inspectoratul General pentru Imigrări, deci de către autorităţi publice centrale şi, conform criteriului emitentului actului, prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel este competentă material a soluţiona prezenta cauză.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 173 din data de 22.06.2018 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale; s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Timiş; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza în vederea soluţionării conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind vorba de o cauză având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, obiectul cererii constând în examinarea legalităţii unor acte ce privesc raportul de serviciu derulat între autoritatea publică angajatoare şi funcţionarul public, prin care se dispune modificarea unui atare raport de serviciu.

Or, conform acestor dispoziţii legale, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

Prin urmare, indiferent de rangul autorităţii emitente, competenţa materială de soluţionare a cauzei în primă instanţa revine tribunalului, acesta reprezentând o excepţie de la regula consacrată de dispoziţiile cu caracter general ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, printr-o normă cu caracter special care se aplică prioritar, în virtutea principiului speciala generalibus derogant.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. II/1156 din 03.02.2017, prin care reclamantul-şef adjunct de poliţie din cadrul Poliţiei Române, secţia Regională de Poliţie Transporturi Timişoara a fost trecut în corpul ofiţerilor şi i s-a acordat gradul profesional de subinspector de poliţie, ofiţerul fiind încadrat pe o perioadă de probă de 12 luni.

Conform dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, coroborat cu dispoziţiile art. 5 din Legea privind Statutul funcţionarilor publici nr. 188/1999, reclamantul este funcţionar public cu statut special, iar raportului său de serviciu i se aplică Legea nr. 360/2002, iar în subsidiar Legea nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al raporturilor de serviciu.

Cum Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu indică în mod expres instanţa judecătorească competentă să judece în primă instanţă un litigiu precum cel de faţă, devin aplicabile dispoziţiile Legii nr. 188/1999, ce constituie cadrul general al litigiilor legate de funcţia publică.

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, se modifică şi va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe".

Textul de lege menţionat reprezintă, aşadar, o normă derogatorie care stabileşte în favoarea secţiilor de contencios administrativ din cadrul tribunalelor o plenitudine de competenţă materială în soluţionarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, fără a face distincţie după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED