Clawback Tax Enforcement: Rejection of Suspension of Execution for Failure to Prove Imminent Damage and Serious Doubt of Legality Under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună suspendarea executării actelor administrative constând în adresa CNAS nr. x din 30.10.2014 prin care s-au comunicat elementele necesare calculării taxei clawback aferentă trimestrului III al anului 2014 şi cu privire la răspunsul CNAS nr. x din 04.12.2014, prin care CNAS a răspuns la contestaţia formulată împotriva Notificării.

La data de 09.06.2015 reclamanta a formulat acţiune în anulare împotriva răspunsului CNAS şi Notificării, acţiunea constituind în prezent obiect al dosarului nr. x/2015 aflat în prezent pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin Sentinţa nr. 371 din 09.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, cu consecinţa suspendării executării adresei nr. x din 30.10.2014, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că sentinţa recurată prin care s-a respins cererea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 este nemotivată fiind încălcate de prima instanţă dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Nemotivarea invocată priveşte analizarea ambelor condiţii cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte analiza cazurilor bine justificate de natură a crea o îndoială serioasă a notificării contestate ca act administrativ şi iminenţa producerii unei pagube.

Recurenta-reclamantă arată că susţinerile instanţei de fond au caracter de generalitate ceea ce echivalează cu o nejudecare a cererii de suspendare deoarece nu au fost analizate în concret aspectele de nelegalitate invocate şi aspectele de fapt care în opinia reclamantei determinau îndeplinirea condiţiilor cumulative ale cererii de suspendare.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material de către instanţa de fond, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce priveşte condiţiile cumulative prevăzute de norma legală pentru a se dispune ca măsură de excepţie suspendarea actului administrativ contestat, respectiv Notificarea CNAS .

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unor cazuri bine justificate recurenta arată că instanţa de fond a făcut o analiză greşită a îndeplinirii acestei condiţii în raport de definiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Se susţine că prima instanţă nu a efectuat o verificare reală şi a respins greşit principalul motiv de nelegalitate care era de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa notificării contestate şi anume lipsa de certitudine şi transparenţă a creanţei fiscale impusă prin Notificarea CNAS şi lipsa motivării răspunsului la contestaţia formulată.

Se susţine că imposibilitatea de verificare a valorilor comunicate de autoritatea pârâtă şi lipsa motivării contestaţiei reprezintă aspecte vădite de nelegalitate care reprezintă motive temeinic justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond a analizat greşit condiţia producerii unei pagube iminente în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004. Se m susţine că în cauză şi această condiţie este îndeplinită, în condiţiile în care sancţiunea pentru neplata taxei în cuantum de 766.406 RON este retragerea medicamentelor din lista medicamentelor decontate şi blocarea activităţii reclamantei-recurente.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând admiterea cererii de suspendare până la soluţionarea definitivă a cauzei de fond având ca obiect anularea notificării şi adresei prin care a fost respinsă contestaţia formulată de societatea reclamantă.

În susţinerea recursului, în baza art. 492 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a depus proba cu acte respectiv Sentinţa nedefinitivă nr. 4.048 din 31 octombrie 2017 prin care s-a admis acţiunea şi au fost anulate actele contestate şi raportul de expertiză judiciară efectuat în dosarul de fond nr. x/2/2015 în ceea ce priveşte probarea îndeplinirii condiţiei existenţei pagubei iminente ţinând cont de cuantumul sumei impusă la plată prin notificarea a cărei suspendare se solicită şi care a fost anulată nedefinitiv prin sentinţa pronunţată în dosarul de fond .

Actele - dosar recurs.

Recursul a fost admis în principiu în baza încheierii din 3.05.2018.

La dosar intimata-pârâtă a depus concluzii scrise şi practică judiciară.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat în cauză neputându-se reţine de către instanţa de recurs o nemotivare a hotărârii în sensul încălcării obligaţiei prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ.

Instanţa de fond a motivat în fapt şi în drept sentinţa recurată reţinând în esenţă că nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actelor contestate până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Motivarea primei instanţe face posibilă exercitarea controlului de legalitate, iar faptul că nu a răspuns în concret la toate motivele de nelegalitate invocate nu atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. având în vedere obiectul cauzei. Instanţa de recurs apreciază că prima instanţă a analizat şi a argumentat motivele pentru care a apreciat cererea de suspendare ca neîntemeiată şi a respins-o ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul că prezenta cerere de suspendare a notificării din 30 octombrie 2014 şi a adresei de soluţionare a contestaţiei nu îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, Curtea apreciază că, în ceea ce priveşte prima condiţie a cererii de suspendare respectiv existenţa unor cazuri bine justificate de natură a determina o îndoială puternică privind legalitatea actelor contestate, prima instanţă a apreciat corect că la prima verificare motivele de nelegalitate invocate nu reprezintă cazuri temeinic justificate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că în cauză notificarea ca act administrativ nu poate fi considerată ca fiind vădit nelegal, lipsa de certitudine şi transparenţă a stabilirii creanţei fiscale reprezentând aspecte de fond ce urmează a fi verificate de instanţa investită cu soluţionarea fondului.

În raport de actele noi depuse în recurs în ceea ce priveşte îndeplinirea primei condiţii pe cererea de suspendare, Curtea apreciază că admiterea acţiunii de fond printr-o sentinţă nedefinitivă, Sentinţa civilă nr. 4.048 din 31 octombrie 2017 nu reprezintă un motiv temeinic justificat în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care motivele de suspendare se suprapun cu motivele de fond pentru care au fost anulate actele contestate în dosarul de faţă.

În opinia Curţii toate aspectele de nelegalitate invocate în cadrul cererii de suspendare reprezintă motive de fond şi care exced verificării sumare realizată în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte a doua condiţie prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 respectiv condiţia existenţei unei pagube iminente, Curtea apreciază că în mod corect prima instanţă a apreciat că nu este îndeplinită această condiţie neexistând o pagubă iminentă în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Cuantumul relativ mare al sumei cuprinse în notificare nu justifică în sine îndeplinirea acestei condiţii, în cauză nefiind probată începerea executării silite şi consecinţele acestuia faţă de patrimoniul şi activitatea societăţii recurente.

În opinia Curţii raportul de expertiză judiciară, depus în recurs ca act nou pentru probarea îndeplinirii acestei condiţii, nu are legătură cu dosarul având ca obiect suspendarea solicitată în baza art. 14 ci reprezintă o probă în cadrul dosarului de fond, reprezentând una din probele pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de admitere a acţiunii,probă care nu este de natură a infirma legalitatea şi temeinicia soluţiei de respingere a cererii de suspendare dispusă prin sentinţa atacată.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinţei nr. 371 din 9 februarie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED