Jurisdictional incompetence to review Judicial Inspectorate resolutions; referral to appellate court under Law 317/2004

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 17.09.2018, conform datei aflată pe plicul de corespondenţă ataşat la dosar, reclamantul A. pentru B. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară nr. x/IJ/611/DSCR/2018 şi nr. x/IJ/618/DSCR/2018.

2. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială, Înalta Curte constată că pentru soluţionarea prezentei cauzei competenţa materială aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează a fi arătate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) din C. proc. civ. "când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent", iar potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. "necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad".

În primul rând se impune a se arăta că, prin cererea dedusă judecăţii reclamantul A. pentru B. a solicitat desfiinţarea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară nr. x/IJ/611/DSCR/2018 şi nr. x/IJ/618/DSCR/2018.

Având în vedere obiectul cererii pendinte Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora:

"(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acţiunii disciplinare şi sesizarea secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, precum şi în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluţia de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluţia inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-şef. Inspectorul-şef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(4) Rezoluţia inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-şef, în scris şi motivat, acesta putând dispune, prin rezoluţie scrisă şi motivată, una din soluţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, se apreciază că indiferent de soluţia dispusă prin rezoluţie (clasarea, respectiv respingerea sesizării), curtea de apel este instanţa competentă material să soluţioneze contestaţia introdusă de persoana care a formulat sesizarea.

Se observă, că în cauză au fost contestate rezoluţii emise ca urmare a contestaţiilor administrative formulate de petent, împotriva unor soluţii pronunţate anterior de autoritatea intimată.

Însă, împotriva acestora se aplică tot regulile de competenţă citate mai sus, urmând ca instanţa competentă să se pronunţe şi cu privire la solicitarea de conexare a cauzelor.

De asemenea, nu pot fi neglijate dispoziţiile art. 97 din C. proc. civ. potrivit cărora Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

Prin urmare, din interpretarea dispoziţiilor legale arătate mai sus rezultă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu este competentă material să soluţioneze cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea rezoluţiilor emise de Inspecţia Judiciară, acte emise de pârâtă ca răspuns la sesizările formulate de reclamant.

3. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 132 alin. (1) coroborat cu art. art. 97 din C. proc. civ., Înalta Curte va trimite contestaţia formulată de A. spre competentă soluţionare în primă instanţă Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de A. împotriva Rezoluţiei nr. x/IJ/611/DSCR/2018 şi Rezoluţiei nr. x/IJ/618/DSCR/2018 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2018.

Procesat de ED