Recognition of refugee status under Law 189/2000 for individuals born during parental ethnic displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the claimant’s counterparty, thereby upholding the lower court’s decision to annul the administrative decision and recognize the appellant as a beneficiary of Law No. 189/2000. The dispute concerned a challenge to an administrative pension fund decision that refused to grant the applicant the status of a person who fled due to ethnic persecution, arguing that the applicant had not yet been born at the time of their parents' displacement and that there were discrepancies between witness statements and civil registry records. The Court held that the applicant legally possessed the status of a refugee from ethnic motives at the time of birth because their parents were then in refugee status, and clarified that the alleged documentary discrepancies were not material errors but rather reflected the difference between the place of birth (the refuge location) and the last domicile (the displaced-from location), thereby applying Article 1, letter c) of Law No. 189/2000 as amended by Law No. 586/2002.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Recognition of refugee status under Law 189/2000 for individuals born during parental ethnic displacement: Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului părinților săi, datorat persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat în Ardealul de Nord, prin Dictatul de la Viena, precum și dovada nașterii sale în timpul refugiului, fiindu-i aplicabile astfel, dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 10 octombrie 2003, la Curtea de Apel Oradea, reclamantul P.T. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5428 din 4 iulie 2003, emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că părinții lui s-au refugiat în aprilie 1940, urmare a persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile de ocupație din Ardealul de Nord, el născându-se în localitatea de refugiu.
Prin sentința civilă nr. 485 din 10 noiembrie 2003, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 5428 din 4 iulie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut că reclamantul a făcut dovada refugiului părinților săi, datorat persecuțiilor etnice din partea regimului instaurat în Ardealul de Nord, prin Dictatul de la Viena, precum și dovada nașterii sale în timpul refugiului, fiindu-i aplicabile astfel, dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, cu motivarea că reclamantul nu era născut la data strămutării părinților săi și în consecință, nu avea un domiciliu de unde să fie strămutat.
S-a mai invocat, de asemeni, existența unei neconcordanțe între declarațiile martorilor și actele de stare civilă depuse la dosar, neconcordanță care nu a fost clarificată de instanța de fond.
Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat judicios, ca fiind îndeplinite în cauză, prevederile Legii nr. 189/2000, pentru că la data nașterii sale, intimatul-reclamant P.T. a avut, asemeni părinților lui, statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Privitor la neconcordanțele invocate în motivele de recurs, acestea nu sunt reale, întrucât certificatul de naștere al recurentului indica drept loc al nașterii, localitatea de refugiu, iar certificatul de deces al său indică drept ultim domiciliu al defunctului, localitatea din care familia a fost strămutată.
Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 485 din 10 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.