Revision of securitate collaborator status denied: new evidence inadmissible under Art. 322(5) CPC

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 04.04.2011, sub nr. x/2/2011 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a formulat acţiune în constatare, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

La termenul din data de 29.03.2012, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de constatare a calităţii de colaborator, arătând că aşa cum reiese din înscrisurile aflate la dosarul instanţei, Nota de constatare a fost adoptată la data de 20.05.2010, iar acţiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 04.04.2011, la aproape 1 an de zile de la data aprobării.

Instanţa analizând excepţia tardivităţii, a respins-o, arătând că O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede nici un termen pentru CNSAS de a introduce la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti acţiunea în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, de la data adoptării Notei de constatare, iar dispoziţiile din Regulamentul de organizare şi funcţionare al CNSAS nu pot adăuga la lege.

Prin Sentinţa nr. 2.296 din 30 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâtul A. şi a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securităţii.

Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs pârâtul A., invocând dispoziţiile art. 3041 şi ale art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Prin Decizia nr. 1.271 din 12 martie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 2.296 din 30 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.06.2015, sub nr. x/2/2015, revizuentul A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 2.296 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 30.03.2012, în dosarul cu nr. x/2/2011, solicitând admiterea în principiu a cererii, schimbarea în tot a hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, să se constate că nu are şi nu a avut niciodată calitatea de colaborator al securităţii.

În drept, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 alin. (5) din C. proc. civ.

La primul termen de judecată din data de 30.06.2015, revizuentul şi-a precizat obiectul cererii în sensul că solicită revizuirea Deciziei civile nr. 1.271 din 12.03.2014 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aspect faţă de care Curtea a reţinut cauza în pronunţare cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale.

Prin Sentinţa nr. 1.939 din 30.06.2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de către revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A fost invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în justificarea căruia s-a făcut referire la scrisoarea care poartă semnătura părintelui B., în conţinutul căreia acesta îşi exprimă regretul cu privire la situaţia creată, mărturisind că a fost obligat să scrie unele lucruri neadevărate despre revizuent de către fosta securitate.

Examinând actele dosarului Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare şi nedevolutivă, ce poate fi exercitată ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii legale, pot forma obiectivul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi cele date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, însă numai în cazurile şi condiţiile stabilite de legiuitor.

În cazul revizuirii dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac şi la faptele pe care se întemeiază cererea, astfel cum prevede art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri din categoria celor circumscrise obiectului acestei căi de atac, cum este şi cazul în speţă, se poate cere dacă după pronunţarea ei s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În această situaţie este necesară, aşadar, îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor impuse de text, pentru chiar admisibilitatea revizuirii, respectiv invocarea unui înscris doveditor care a existat la data pronunţării hotărârii, dar a fost descoperit ulterior acestei date, neputând fi prezentat în procesul respectiv fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii şi, evident, ca aceasta să aibă un caracter determinat în judecarea cauzei, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut, ar fi putut duce la pronunţarea unei alte soluţii.

Această ultimă condiţie nu este îndeplinită în cazul care înscrisul nu atestă o altă situaţie de fapt decât aceea cuprinsă în acte anterioare care au fost analizate de instanţă.

Înscrisul nou invocat de revizuent nu îndeplineşte cerinţele impuse de text pentru admisibilitatea cererii de revizuire, fiind constituit ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire s-a solicitat şi atestând situaţii identice cu cele cuprinse în actele anterioare, analizate de instanţa de recurs.

Prin urmare, pe baza acestuia nu ar putea fi stabilită o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de instanţa de recurs, chiar dacă ar îndeplini cerinţa preexistenţei lui şi descoperirii la o dată ulterioară pronunţării hotărârii, întrucât s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1.271 din 12 martie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED