Negative conflict of jurisdiction resolved by deeming first-instance court competent for failure to verify material competence at first hearing
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Court of Appeal Craiova, Section for Administrative and Fiscal Litigation, ordering that the initial instance was competent to hear the dispute. The case involved a company challenging a decision of the Ministry of Finance and a mandatory order issued by the Regional Directorate of Public Finance Craiova; both the Court of Appeal and the Dolj Court of First Instance had dismissed the case due to exceptions of material incompetence, creating a jurisdictional deadlock. The decisive legal basis was the Court's finding that the first instance failed to fulfill its mandatory ex officio obligation under Articles 130(2) and 131(1) of the Code of Civil Procedure to verify material competence at the first hearing where parties were legally cited; consequently, the initial court became de facto competent regardless of the subsequent assessment of the subject matter threshold under Law no. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 133 pct. 2 C. proc. civ, art. 130 alin. (2) C. proc. civ, Art. 131 alin. (1) C. proc. civ, art. 200 C. proc. civ, art. 131 C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction resolved by deeming first-instance court competent for failure to verify material competence at first hearing: Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la 09.02.2018, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, a solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 64/P din 04.08.2017 emise de Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor privind soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva Dispoziţiei Obligatorii nr. x din 04.05.2017 emise de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova. În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 64/P din 04.08.2017 în sensul anulării art. 1 din decizie, şi anularea în tot a Dispoziţiei Obligatorii nr. x din 04.05.2017 emise de DGRFP Craiova.
Prin Sentinţa civilă nr. 273 din 9 mai 2018, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa, în esenţă, că sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că obiectul cererii de chemare în judecată priveşte o valoare mai mică de 1.000.000 RON.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Dolj, prin Sentinţa civilă nr. 1.813 din 4 septembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, ridicată din oficiu (consemnată, în mod eronat, în practicaua sentinţei ca fiind excepţia necompetenţei teritoriale), şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate a fost termenul din 11 aprilie 2018, termen la care Curtea de Apel Craiova era obligată să verifice competenţa.
Lipsa dovezii mandatului de reprezentant al pârâtei DGRFP Craiova pentru formularea întâmpinării în numele pârâtului Ministerul Finanţelor Publice nu era o chestiune care să împieteze asupra respectării obligaţiei imperative stabilite de cod.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, în baza art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
3.1. Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarelor şi dispoziţiile legale incidente, constată că, la termenul din 11 aprilie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a apreciat că pricina nu se află la primul termen de judecată pentru a discuta competenţa şi estimarea duratei procesului şi a prorogat discutarea acestor aspecte până la verificarea calităţii părţilor şi la stabilirea cadrului procesual sub aspectul părţilor.
La următorul termen, din 9 mai 2018, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
3.2. Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., "(2) Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe."
Art. 131 alin. (1) C. proc. civ. prevede obligaţia judecătorului, din oficiu, de a verifica şi de a stabili dacă instanţa este competentă material, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.
3.3. Din cuprinsul încheierii de şedinţă din 11 aprilie 2018, Înalta Curte reţine că, pentru termenul de judecată de la data respectivă, procedura de citare a fost legal îndeplinită cu toate părţile, inclusiv cu pârâţii chemaţi în judecată care au lipsit.
De asemenea, cadrul procesual a fost bine stabilit, conform cererii de chemare în judecată, care, de altfel, a urmat procedura de regularizare prevăzută de art. 200 C. proc. civ. premergătoare fixării primului termen de judecată.
3.4. Aspectul reţinut prin încheierea de şedinţă din 11 aprilie 2018, al formulării întâmpinării de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în numele Ministerului Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor, fără a avea mandat din partea acestuia, nu avea nicio relevanţă în stabilirea competenţei, astfel că nu putea fi încadrat în situaţia de excepţie prevăzută de alin. (2) al art. 131 C. proc. civ., pentru a se acorda un nou termen de judecată.
Prin urmare, deşi cauza s-a aflat la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, prima instanţă nu a respectat dispoziţiile imperativ stabilite de art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., de a-şi verifica şi a-şi stabili competenţa, devenind, astfel, competentă a soluţiona cauza.
3.5. Faţă de cele reţinute, Înalta Curte nu va mai analiza conflictul negativ de competenţă din perspectiva instanţei competente material în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. SA în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Serviciul de Soluţionare a Plângerilor Prealabile şi Contestaţiilor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2018.
Procesat de ED