Jurisdictional conflict resolution: Affirmation of plaintiff-choice territorial competence for union-initiated service status claims under the 2013 procedural capacity precedent
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, thereby upholding the competence of the first court to which the action was filed. The dispute involved a national trade union, acting on behalf of its members who are public officials, in a challenge against a police inspectorate regarding the calculation of seniority-based salary grades, specifically contesting whether periods of study in specialized police institutions should be included in the service record. The Court determined that under Article 28(2) of the Dialogue Social Law No. 62/2011, the union possesses active procedural capacity as a plaintiff rather than a mere representative, a principle established by the High Court’s Decision No. 1/2013 in the interest of the law. Consequently, applying Article 10(3) of Law No. 554/2004, which allows the plaintiff in administrative litigation to choose between the court at its domicile or the defendant’s domicile, the union’s election of the Bucharest court (where its headquarters are located) was valid, and the opposing court’s declination of jurisdiction was rejected.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, art. 135 C. proc. civ, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 28 din Legea nr. 62/2011, art. 517 alin. (4) din C. proc. civ; Jurisdictional conflict resolution: Affirmation of plaintiff-choice territorial competence for union-initiated service status claims under the 2013 procedural capacity precedent: The dispute involved a national trade union, acting on behalf of its members who are public officials, in a challenge against a police inspectorate regarding the calculation of seniority-based salary grades, specifically contesting whether periods of study in specialized police institutions should be included in the service record. The Court determined that under Article 28(2) of the Dialogue Social Law No. 62/2011, the union possesses active procedural capacity as a plaintiff rather than a mere representative, a principle established by the High Court’s Decision No. 1/2013 in the interest of the law. Consequently, applying Article 10(3) of Law No. 554/2004, which allows the plaintiff in administrative litigation to choose between the court at its domicile or the defendant’s domicile, the union’s election of the Bucharest court (where its headquarters are located) was valid, and the opposing court’s declination of jurisdiction was rejected.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive section to establish the court's power to resolve the negative conflict of jurisdiction and assign the case to the competent tribunal.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la 29.07.2016, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat B., C., D., E., F., G., H. şi I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, obligarea pârâtului la acordarea gradaţiei corespunzătoare vechimii în muncă prin luarea în considerare a perioadei de studii în instituţiile de învăţământ pentru formarea poliţiştilor, obligarea pârâtului plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite corespunzător gradaţiei stabilite la art. 9 alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 38/2003 sau art. 11 din Anexa VII, Capitolul II, Secţiunea a 2-a din Legea nr. 284/2010, după caz, în funcţie de data absolvirii, prin luarea în considerare a perioadei de studii în cadrul unităţilor de învăţământ şi drepturile salariale efectiv plătite, începând cu ultimii 3 ani de la data formulării acţiunii şi până la încetarea raporturilor de serviciu, proporţional cu perioada lucrată.
Prin Sentinţa civilă nr. 2.116 din 3 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
A reţinut instanţa că nu este aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în soluţionarea recursului în interesul legii, pentru că problema de drept dezlegată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.
În materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului, situat în judeţul Constanţa. De asemenea, sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor de sindicat, care îşi au domiciliile în judeţul Constanţa.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Tribunalul Constanţa, prin Sentinţa civilă nr. 2.053 din 28 noiembrie 2017, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A reţinut instanţa, în esenţă, că, în cauză, reclamantul-sindicat are sediul în Bucureşti, şi că, în raport cu Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, organizaţia sindicală nu are calitate de reprezentant, ci are calitate procesuală activă, formulând o cerere de chemare în judecată în numele membrilor săi.
Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cuprinde o normă edictată în favoarea reclamantului, care are dreptul să aleagă între instanţa de la domiciliul său şi instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul Constanţa, în baza art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat.
Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.
În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât reclamanţii sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale".
În cauză, este de observat faptul că acţiunea în contencios administrativ a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor de sindicat, cererea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora:
"Art. 28. - (1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".
În condiţiile în care prevederile art. 28 din Legea nr. 62/2011 îşi aveau corespondentul în dispoziţiile art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (reglementarea anterioară care a fost abrogată de Legea nr. 62/2011), este obligatorie, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., dezlegarea dată prin Decizia nr. 1/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-au decis următoarele:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011) stabileşte că organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat."
Chiar dacă decizia a fost pronunţată cu privire la litigiile de muncă, ea este pe deplin aplicabilă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală a sindicatelor, şi în cazul raporturilor de serviciu, legitimarea procesuală a acestor entităţi având acelaşi izvor.
Astfel fiind, întrucât Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A." are calitate procesuală activă, iar prezentul litigiu vizează raporturile de serviciu ale reclamanţilor, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, sindicatul reclamant a optat pentru instanţa de la sediul său din Bucureşti.
Astfel, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.
4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E., F., G., H. şi I., toţi reprezentaţi de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2018.
Procesat de ED