Extraordinary annulment complaint barred for challenging substantive evidence assessment and legal interpretation

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 3.030 din 10 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de colaborator al Securităţii.

Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 715 din 19.02.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de A. ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A.

În motivarea căii de atac, contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a dat o hotărâre a cărei dezlegare este rezultatul unei greşeli material.

Pe de altă parte, în opinia contestatorului, instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze unele din motivele de casare.

În continuare, în cuprinsul contestaţiei în anulare sunt reluate în parte argumente deja invocate şi în cuprinsul cererii de recurs.

Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute în art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Potrivit art. 318 din C. proc. civ., în afara contestaţiei în anulare obişnuite reglementate de art. 317 din C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Pornind de la interpretarea acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a circumstanţiat obiectul contestaţiei în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunţate în recurs.

Pe de altă parte, "greşeala materială" la care se referă art. 318 din C. proc. civ. constă în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esenţiale ale dosarului.

Nu pot fi invocate, pe această cale, greşeli de judecată, legate de aprecierea probelor sau de interpretarea unor dispoziţii legale.

Or, contestaţia în anulare formulată se întemeiază tocmai pe astfel de greşeli.

Din conţinutul deciziei atacate, rezultă că, verificând actele administrative prin prisma actelor normative ce au stat la baza emiterii lor, instanţa de recurs a ajuns la concluzia că sunt legale, realizând astfel un control efectiv, aşa încât nu a fost prejudiciat dreptul recurentului la un proces echitabil faţă de soluţia pronunţată.

Aşadar, pentru a fi admisibilă contestaţia în anulare întemeiată pe motivul invocat este necesar, aşa cum constant s-a statuat atât în doctrină cât şi în jurisprudenţă, ca eroarea materială să privească un aspect de procedură, evident, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căruia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Or, aspectele prezentate de contestator nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 318 din C. proc. civ., criticile sale reprezintă de fapt pretinse greşeli de judecată, de apreciere a probelor, care nu pot forma obiect al acestei căi de atac.

De altfel, din modul de redactare, dar şi din conţinutul motivelor contestaţiei în anulare, contestatorul tinde la anularea unei hotărâri pentru că, în opinia sa, nu a fost bine soluţionată cauza.

Prin urmare, motivele invocate de către contestator nu pot fi încadrate în textul de lege invocat drept temei al căii de atac exercitate în cauză, ele vizează practic nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată în cauză.

Pe de altă parte, în ipoteza a doua a art. 318 din C. proc. civ., numai recurentul poate introduce contestaţie în anulare, din moment ce este vorba de omisiunea de a discuta un motiv de recurs.

Cu privire la aspectele de fond ale contestaţiei în anulare, se reţine faptul că deşi contestatorul invocă formal nepronunţarea instanţei de recurs asupra unor motive de recurs, în realitate reia criticile din recurs ce vizează greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare specială.

Înalta Curte are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea reaminteşte faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei; contestaţia în anulare nu poate avea semnificaţia unui "apel-recurs deghizat" ci trebuie să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanţa a cărei hotărâre este atacată ar fi apreciat greşit probele sau a aplicat greşit legea, în absenţa unui "defect fundamental". De asemenea Curtea, permanent subliniază că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 715 din 19 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2016.

Procesat de ED