Unconstitutionality challenge to public procurement litigation fees barred for lack of nexus to the main civil dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 28.02.2106, pe rolul Tribunalului Iaşi, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad, obligarea pârâtei la plata sumei de 24.986,02 RON, reprezentând contravaloarea operaţiunilor legate de utilizarea automobilului B., şi a sumei de 3.589,04 RON, reprezentând contravaloarea pardoselilor din plăci de gresie ceramică, şi la plata dobânzii legale calculate până la data efectivă a plăţii.

Prin Sentinţa civilă nr. 207 din 20 februarie 2017, Tribunalul Iaşi a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei.

1.2. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, sau, în subsidiar, rejudecarea şi admiterea, în parte, a cererii de chemare în judecată, în ceea ce priveşte suma de 24.986,02 RON, reprezentând servicii de întreţinere.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05.09.2017.

1.3. Pentru soluţionarea recursului, s-a pus în vedere recurentei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.941 RON.

Recurenta a formulat cerere de reexaminare, contestând cuantumul taxei de timbru stabilite.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 25 septembrie 2017, a fost respinsă cererea recurentei de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

1.4. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei de recurs, la data de 12.10.2017, recurenta a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016. A apreciat că acestea îi lezează liberul acces la justiţie, fiind în contradicţie cu art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României şi cu art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Decizia ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia civilă nr. 1.327 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca inadmisibilă, cererea recurentei de sesizare a Curţii Constituţionale.

A admis excepţia nulităţii recursului şi a anulat, pentru netimbrare, recursul formulat de SC A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 207 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, a reţinut instanţa că nu este îndeplinită una dintre condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, a legăturii normei ce face obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei.

Astfel, textul ce face obiectul cererii de sesizare, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care stabileşte modalitatea de calcul a taxei judiciare de timbru în cauzele privind achiziţiile publice, nu are nicio legătură cu soluţionarea cauzei pentru că, odată cu respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, chestiunea timbrajului a fost definitiv stabilită.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, în ceea ce priveşte respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii şi, rejudecând, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.

A apreciat recurenta că dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 au efectul lezării accesului liber la justiţie, contrar art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţia României şi art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, în opinia sa, există o strânsă legătură între neconstituţionalitatea acestei dispoziţii şi soluţionarea recursului, pentru că, în măsura în care se acceptă existenţa unei taxe judiciare de timbru ca cea aflată în discuţie, se acceptă şi lezarea accesului liber la justiţie.

A arătat recurenta, invocând Hotărârea Weissman contra României a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 146/2000 şi nr. 176/2005), că statul se bucură de o marjă de apreciere prin care poate stabili restricţii de natură bănească pentru ca cel interesat să poată beneficia de prestarea serviciului public, că scopul urmărit trebuie să fie unul legitim atunci când stabileşte taxele judiciare de timbru şi că trebuie să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi scopul ce trebuie atins.

Prin articolul menţionat, exercitarea marjei de apreciere a avut loc într-o manieră total diferită de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Legiuitorul şi-a declarat intenţia absolut rezonabilă şi dezirabilă de a îmbunătăţi cadrul normativ existent în materia procedurilor specifice achiziţiilor publice prin stabilirea remediilor şi căilor de atac, dar a stabilit taxe judiciare de timbru care sunt costisitoare, urmărindu-se ca cei nemulţumiţi să nu se mai adreseze instanţei de judecată. Or, atunci când legiuitorul adoptă un cadru legal prin care îşi propune să restricţioneze dreptul celor interesaţi să se adreseze justiţiei prin exercitarea abuzivă a marjei pe care o are în acest sens, abuzul administraţiei devine unul previzibil şi foarte greu de sancţionat de către puterea judecătorească.

3. Decizia instanţei de control judiciar asupra recursului vizând respingerea sesizării Curţii Constituţionale

3.1. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 republicată:

"(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor citate rezultă că, pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii în mod cumulativ: excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare; norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constatată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

3.2. Înalta Curte constată că obiectul cauzei este reprezentat de recurs împotriva Sentinţei civile nr. 207 din 20 februarie 2017 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 24.986,02 RON, reprezentând contravaloarea operaţiunilor legate de utilizarea automobilului B., şi a sumei de 3.589,04 RON, reprezentând contravaloarea pardoselilor din plăci de gresie ceramică.

Art. 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, a cărui neconstituţionalitate este invocată de SC A. SRL, prevede că "Cererile introduse la instanţele judecătoreşti potrivit prevederilor prezentului capitol se taxează, în funcţie de valoarea estimată a contractului, după cum urmează:".

Cu refere la condiţia de admisibilitate, în sensul că dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte reţine că aceasta trebuie să vizeze incidenţa prevederii legale asupra soluţiei ce se va pronunţa în cauza dedusă judecăţii, adică asupra obiectului procesului civil aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.

Stabilirea acestui interes se face de către instanţa de judecată, pe calea verificării pertinenţei excepţiei, în raport cu procesul în care a intervenit şi a efectului pe care decizia Curţii Constituţionale îl produce în soluţionarea procesului principal, respectiv asupra conţinutului hotărârii ce se va pronunţa în cauză.

Or, aspectul timbrării recursului a fost definitiv stabilit prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din 25 septembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă cererea recurentei de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Astfel, o eventuală neconstituţionalitate a articolului 56 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 ar fi putut fi invocată în cadrul soluţionării cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, neavând niciun efect asupra soluţionării cauzei de faţă.

3.3. Faţă de aceste argumente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 1.327/2017 din 16 octombrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de ED