Admissibility of declaratory action for study equivalence against Ombudsman where right realizable through other legal means

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 iunie 2016 (urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei prin Sentinţa civilă nr. 4.599 din 6 iunie 2016 a Judecătoriei Oradea), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Avocatul Poporului, solicitând şi citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (3) din O.G. nr. 137/2000, pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că:

(i) pârâta, în baza art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, prin comportamentul său îl defavorizează nejustificat, supunându-l unui tratament injust şi degradant, acesta fiind discriminat în continuare faţă de alte persoane, mai precis cei cu studii superioare de 3 ani absolvite în Europa sau grupul de persoane al corpului cadrelor didactice cu studii superioare de 3 ani din România;

(ii) pârâta i-a încălcat reclamantului, cu rea credinţă, dreptul constituţional prevăzut de art. 31 alin. (2) la o informare corectă printr-o citare selectivă scoasă din context a Deciziei nr. 1/1994 a Curţii Constituţionale;

(iii) pârâta refuză a admite că între reclamant, cetăţean european cu studii superioare absolvite în România, şi alt cetăţean european cu studii superioare absolvite în afara României nu există nicio situaţie diferită;

(iv) pârâta refuză a admite că între reclamant, cetăţean român cu studii superioare absolvite în România, şi alt cetăţean român cu studii superioare absolvite în România, dar care aparţine unui grup al corpului didactic, nu există nicio situaţie diferită, pârâta refuzând a justifica raţional şi legitim, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (9) şi art. 4 din O.G. nr. 137/2000, necesitatea tratamentului diferit;

(v) pârâta refuză a admite că soluţia recomandată de ea însăşi nu este comparabilă cu soluţia oferită celor cu studii superioare absolvite în afara României şi nici nu este practic aplicabilă;

(vi) pârâta, ca apărător declarat al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor din România, refuză a se conforma prevederilor în materie care asigură de drept exercitarea lor, încălcând cu bună ştiinţă obligaţiile rezultate din acestea, prin răspunsul dat petiţiilor reclamantului.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 260/CA/2016 din 17 noiembrie 2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâtul Avocatul Poporului, şi, în consecinţă, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul A.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 200/2004, art. 149 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi ale Ordinului Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3.973 din 28.07.2014 formulate de reclamantul A. ca fiind rămase fără obiect.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A., criticând soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând motivele de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ.

A susţinut recurentul că, prin motivarea din oficiu a respingerii acţiunii pe inadmisibilitatea cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanţa a realizat un exces de putere, fără respectarea jurisdicţiei impuse de Curtea Constituţională prin obligativitatea soluţionării admisibilităţii cererilor numai în temeiul asigurării principiilor contradictorialităţii, al oralităţii procedurii şi al transparenţei actului de justiţie. Principiul contradictorialităţii primează faţă de principiul rolului activ, instanţa neputându-se pronunţa fără a asculta poziţia părţilor.

Prin pronunţarea tardivă din oficiu, fără respectarea formalităţilor juridice, după 4 termene de judecată în care s-a dezbătut fondul cauzei, prin nepronunţarea asupra fondului cererii de chemare în judecată admise în principiu, i s-a cauzat o vătămare a dreptului său legitim de a avea parte la desfăşurarea unui proces într-un termen rezonabil şi o vătămare a dreptului de a fi judecat pe fond în primă instanţă, vătămări ce nu pot fi acoperite decât prin anularea hotărârii pronunţate, în temeiul art. 488 alin. (5) C. proc. civ.

Considerentele hotărârii dovedesc faptul că probele reţinute selectiv au fost dispuse cu bună ştiinţă într-o ordine şi conţinut în beneficiul scopului propus de respingere a cererii pe baza inadmisibilităţii.

Astfel, instanţa a omis unele înscrisuri (cum este cel din data de 29.09.2016), în care preciza în concret capetele de cerere în contencios administrativ (discriminare, informare corectă prin promisiunea de a face, recunoaşterea dreptului pretins), adresa-răspuns nr. x din 19.05.2015 a pârâtei reprezentând promisiune de a-i acorda sprijinul, citarea unor pasaje din răspunsul Ministerului Educaţiei la petiţiile sale, a unor păreri asupra studiilor sale, învederarea pârâtei că nu-i poate rezolva aspectele reclamate prin cerere, referirile la prevederile Legii nr. 35/1997 fără legătură cu litigiul, reţinerea selectivă a unor elemente, ca răspundere civilă delictuală, fapte ilicite, raport de cauzalitate specifice dreptului civil comun, fără legătură cu prevederile Legii nr. 554/2004.

A apreciat recurentul că motivaţia instanţei de fond este seacă, dată fără aprecierea principiului general consacrat de C. proc. civ. edictat atât în interesul unei bune administrări a justiţiei şi a încrederii ce trebuie să inspire justiţiabililor, cât şi pentru a da instanţelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instanţe. Hotărârea care nu evidenţiază explicit obiectul acţiunii, nu conţine elementele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorului şi nici pe acelea prin care au fost înlăturate apărările invocate, echivalează cu nemotivarea hotărârii şi atrage casarea ei.

Asupra excepţiei lipsei calităţii de reprezentare a pârâtei, instanţa s-a pronunţat prin eliminare, ca o consecinţă a inadmisibilităţii cererii, prin încălcarea art. 248 alin. (2) C. proc. civ. Conform C. proc. civ., pârâta este obligată să fie reprezentată în faţa instanţelor judecătoreşti numai prin consilier juridic sau avocat.

A mai susţinut că, prin motivarea din oficiu, în baza art. 35 C. proc. civ., a respingerii cererii, ca inadmisibilă, raportată la capetele de cerere precizate prin înscrisul depus în data de 29.09.2016, instanţa nu a indicat care ar fi posibilitatea de realizare a dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, prin raportare la legile invocate de el ca izvor al litigiului, se poate constata inexistenţa altor căi legale de realizare a drepturilor sale legitime desconsiderate de pârâtă, dovedindu-se că hotărârea atacată a încălcată principiul speranţei legitime, adică să fie posibilă, rezonabilă şi realizabilă, enunţat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Citările pârâtei, incomplete din deciziile Curţii Constituţionale, scoase din context şi răspunsurile antagonice care sunt contrare principiului jurisprudenţei europene al încrederii legitime care instituie obligaţia autorităţii de a proteja interesele legitime ale particularilor, printr-un comportament consecvent şi necontradictoriu. Adresa nr. x din 19.05.2015, prin care îi promitea sprijinul în obţinerea aceloraşi privilegii, şi restul adreselor, prin care retractează acest sprijin, i-a fost vătămat dreptul la informare corectă şi dreptul la petiţionare, care nu are altă care de rezolvare decât în justiţie.

A mai făcut recurentul aprecieri privind vătămarea sa în drepturi şi tratament egal în faţa autorităţilor comparativ cu alţi demnitari.

A concluzionat că hotărârea civilă a fost soluţionată autoritar pe obiectul petiţiilor sale adresate pârâtei şi nu pe obiectul litigiului precizat la data de 29.09.2016, în baza unor argumente în care s-au administrat elemente de materie şi procedură străine contenciosului administrativ, care nu au respectat principiile fundamentale ale dreptului administrativ.

3. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Avocatul Poporului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat intimatul că în mod legal instanţa a aplicat dispoziţiile C. proc. civ. referitoare la soluţionarea excepţiilor de procedură, art. 248 alin. (1), referitoare la ordinea soluţionării excepţiilor de procedură. Astfel, în mod corect, prima excepţie cercetată a fost cea a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de Avocatul Poporului.

Este neîntemeiat şi motivul de casare referitor la lipsa motivelor sau la motive contradictorii, deoarece instanţa a prezentat în cadrul considerentelor motivul pentru care a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

4. Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 19 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 15 martie 2018, completul de filtru, constatând că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate, l-a declarat admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

5. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentul-reclamant, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

5.1. Nu poate fi reţinut motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Acest motiv, potrivit căruia "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii", vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Recurentul a invocat faptul că instanţa a motivat "din oficiu" inadmisibilitatea acţiunii, fără respectarea formalităţilor juridice, prin nepronunţarea asupra fondului cererii de chemare în judecată admise în principiu şi fără a analiza excepţia lipsei calităţii de reprezentant, pe care o invocase el.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că, potrivit art. 248 alin. (2) C. proc. civ., invocat, de altfel, şi de recurent prin recurs, "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc". Astfel, instanţa a apreciat corect că excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţie de fond de ordine publică, primează faţă de discutarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant invocată de reclamant.

Pe de altă parte, acţiunea sa nu a fost admisă în principiu. C. proc. civ. nu prevede instituţia admiterii în principiu a acţiunii, ci doar procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 200 şi următoarele. Depăşirea acestei faze, nu echivalează cu admiterea în principiu a acţiunii şi cu judecarea sa pe fond.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, că timp de 4 termene de judecată s-a dezbătut fondul cauzei, Înalta Curte constată că termenele acordate în cauză până la discutarea excepţiei inadmisibilităţii au fost acordate pentru diverse motive (pentru a se lua cunoştinţă de întâmpinări, pentru prezentarea punctelor de vedere asupra excepţiilor invocate), fără a se trece la dezbateri pe fondul cauzei.

De asemenea, susţinerile recurentului, vizând lipsa calităţii procesuale a reprezentantului Avocatului Poporului, iterate prin recurs, nu pot fi reţinute. În ceea ce priveşte anularea actelor semnate de o persoană fără calitate, Înalta Curte constată că întâmpinarea formulată în faţa instanţei de fond de către Avocatul Poporului, prin care a fost invocată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a fost semnată chiar de persoana care reprezintă această instituţie şi care îndeplineşte această funcţie, B.

5.2. Referitor la alegaţiile recurentului subsumate motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia instanţei, interpretând trunchiat diverse decizii ale Curţii Constituţionale şi dispoziţii legale, privind o aşa-zisă discriminare a sa şi vătămare a egalităţii în drepturi şi tratament egal în faţa autorităţilor, fără a aduce critici pertinente soluţiei instanţei de fond.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Astfel, motivarea hotărârii atacate este clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic şi gradual argumentele care au fundamentat soluţia adoptată, de respingere a acţiunii ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte aşa-zisa precizare a obiectului acţiunii, depusă în data de 29 septembrie 2016, se reţine că, potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ., modificarea cererii de chemare în judecată se poate face numai până la primul termen la care reclamantul este legal citat. Or, în cauză, precizarea reclamantului a fost depusă tardiv, după acest moment procesual, în combaterea excepţiei inadmisibilităţii invocate de pârât.

Trecând peste acest aspect, Înalta Curte constată că, prin această precizare, reclamantul nu a indicat capete de cerere, care să poată face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, ci a enunţat principii prevăzute de Constituţia României, respectiv dreptul la informare corectă - art. 31 alin. (2) din Constituţie, egalitate în drepturi şi tratament egal în faţa autorităţilor - art. 16 alin. (1) din Constituţie şi recunoaşterea dreptului pretins - art. 52 alin. (1) din Constituţie.

De altfel, aceste aspecte au fost reiterate şi prin motivele de recurs, fără ca recurentul să susţină veritabile critici de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Prima instanţă, în mod corect, în raport cu scopul urmărit de reclamant prin acţiune, echivalarea, în baza art. 149 din Legea nr. 1/2001 a educaţiei naţionale a studiilor efectuate între anii 1975 - 1979, a apreciat, în esenţă, că, dat fiind specificul acţiunii şi al efectelor sale, acţiunea în constatare nu este recunoscută în prezenţa acţiunii în realizare.

Dispoziţiile legii speciale în materia contenciosului administrativ nu reglementează acţiunea în constatarea dreptului, iar dispoziţiile de drept comun în materie, respectiv art. 35 C. proc. civ., sunt în sensul că persoana care justifică un interes poate cere "constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept", însă "cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege".

Înalta Curte reţine că diplomele de studii obţinute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalităţi sau intervenţia vreunei autorităţi în acest scop. Astfel, în condiţiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din actele de studii pe care recurentul-reclamant le deţine, protejarea acestora se poate realiza la cererea părţii vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituţia/autoritatea care îi nesocoteşte aceste drepturi.

6. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 260/CA/2016 din 17 noiembrie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 octombrie 2018.

Procesat de ED