Inclusion of cooperative-owned commercial assets in public domain; qualification of government attestation as rights-harming administrative act and standing based on good-faith construction.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 15 ianuarie 2003, de F. Maramureș, în numele și pentru Cooperativa C. Bogdan-Vodă, a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 934/2000, privind atestarea domeniului public al județului Maramureș, în sensul scoaterii din anexa acesteia, nr. 20 – inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Bogdan Vodă, a numerelor curente 26, 27, 28 și 29.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin hotărârea de guvern menționată, au fost trecute, în mod abuziv, în domeniul public, bunuri care, în realitate, sunt proprietatea cooperativei de consum. Este vorba de spații comerciale, unități de alimentație publică, spații de producție și prestări servicii și depozite, construcții realizate de cooperativă și aflate în folosința ei continuă, care nu au aparținut niciodată statului și nici nu sunt, prin natura lor, de uz sau interes public.

În drept s-au invocat prevederile art. 3 alin. (1) și (4) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul ei juridic, precum și art. 160 din Legea nr. 109/1966.

La rândul său, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, invocând atât lipsa calității procesuale active a reclamantei, cât și legalitatea și temeinicia hotărârii sale, conform art. 107 din Constituția României și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.

De asemeni, pârâtul a formulat în temeiul art. 60 - 63 C. proc. civ., cereri de chemare în garanție a Ministerului Administrației Publice, Consiliul Local al comunei Bogdan-Vodă, județul Maramureș, arătând că primul este inițiatorul hotărârii de guvern, iar autoritățile locale sunt cele care au întocmit inventarele ce au stat la baza acesteia.

Prin sentința civilă nr. 426 din 16 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, respingând, totodată, cererea de chemare în garanție și excepția invocată de pârât.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin probele administrate s-a făcut dovada dreptului de proprietate privată al cooperativei, asupra imobilelor în discuție. În consecință, s-a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă și totodată, sunt întrunite condițiile pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 29/1990, deoarece prin trecerea acelor construcții, din proprietatea privată a cooperativei, în domeniul public, aceasta a fost vătămată într-un drept al său.

De asemeni, instanța de fond a mai statuat că imobilele în discuție, neîncadrându-se în lista anexă pct. III din Legea nr. 213/1998, nu pot fi incluse în domeniul public. S-a precizat, totodată, că această calitate a fost recunoscută indirect de autoritățile locale, prin acceptarea declarației de impunere și încasarea impozitului de clădiri.

Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Guvernul României.

Recurentul a susținut că hotărârea este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

- instanța de fond a apreciat în mod greșit că intimata-reclamantă are calitate procesuală activă, deoarece cu actele depuse în cauză, nu a făcut dovada dreptului ei de proprietate asupra construcțiilor ridicate pe terenurile aparținând domeniului public, ci numai dovada calității de constructor de bună credință;

- hotărârea de guvern fiind numai o hotărâre de atestare a regimului juridic al proprietății publice, diferențiat de cel al proprietății private, nu are efect constitutiv de drept de proprietate, în favoarea unităților administrativ-teritoriale și deci, nu poate vătăma dreptul ei de proprietate;

- nu poate fi contestată legalitatea hotărârii guvernamentale, atâta vreme, cât nu s-a solicitat, anterior, prin acțiune în contencios administrativ, anularea hotărârii organelor locale.

Recursul este nefondat, sub toate aspectele invocate, pentru următoarele considerente:

Imobilele în discuție au fost ridicate de către intimata-reclamantă, pe terenurile ce i-au fost atribuite în folosință, de organele statului, conform dispozițiilor legale. Calitatea ei de constructor de bună-credință i-a fost recunoscută de recurent, prin chiar motivele de recurs.

Această calitate îi conferă un interes legitim, de a solicita în instanță, anularea actului administrativ care îi neagă această calitate, astfel că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond, calitatea procesuală activă a intimatei-reclamante.

Privitor la aspectul dacă hotărârea recurentei-pârâte a vătămat sau nu, interesul legitim al intimatei-reclamante, este de reținut că acesta reprezintă un act administrativ de autoritate, prin care s-a stabilit un alt regim juridic, imobilelor aparținând cooperativei intimate. În aceste condiții, hotărârile autorităților locale, invocate de recurentul-pârât, nu au făcut decât să-și însușească listele de inventar existente, pregătind astfel, hotărârea recurentului, hotărâre a cărei efect juridic a fost însă, și stabilirea apartenenței acestor bunuri, la proprietatea publică.

În concluzie, urmează a fi menținută hotărârea instanței de fond, cu amendamentul substituirii motivării cuprinse în considerentele acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva deciziei civile nr. 426 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2004.