Competence for civil claim regarding ineligible EU project costs as action in debt collection versus administrative appeal

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 6 aprilie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sporturilor - Organism Intermediar POSDRU, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, a solicitat instanţei:

- să constate eligibile cheltuielile în cuantum de 38.201 RON declarate neeligibile prin Scrisoarea Standard de informare a Beneficiarului nr. 1281/21.01.2015 - 10389/29.04.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x din cadrul proiectului finanţat prin contractul x, pentru proiectul "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative"

- să constate eligibile cheltuielile în cuantum de 77.692 RON, declarate neeligibile prin Scrisoarea Standard de informare a beneficiarului nr. 1147/20.01.2015 - 10390/29.04.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x din cadrul proiectului finanţat prin contractul x, pentru proiectul "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative"

- obligarea pârâtului la plata sumei de 115.893 RON către reclamantă, sumă solicitată prin înregistrarea cererilor de rambursare nr. x şi nr. 6;

- cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 8343 din 3 noiembrie 2017, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, prin contractul de finanţare nr. x înregistrat la OIPOSDRU sub nr. x/07.12.2011, încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sporturilor - Organism Intermediar Posdru, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (OIPOSDRU CNDIPT), în calitate de finanţator, şi Universitatea din Bucureşti, în calitate de beneficiar, s-a convenit acordarea de facilităţi nerambursabile în vederea realizării Proiectul din Anexa 1 "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative" .

În data de 23.11.2011, între Universitatea din Bucureşti, în calitate de Lider de parteneriat, A., în calitate de partener nr. 1, şi B. SRL, în calitate de partener nr. 2, a intervenit Acordul de parteneriat înregistrat sub nr. x/01.12.2012, prin care părţile şi-au exprimat acordul de asociere în vederea implementării proiectului "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative" .

Acordul de parteneriat este anexă la contractul de finanţare, astfel cum rezultă din analiza art. 17 pct. 1 din Contractul de finanţare.

În data de 03.04.2014, beneficiarul Universitatea Bucureşti a formulat cererea de rambursare nr. 5.

În data de 07.04.2014, beneficiarul Universitatea Bucureşti a formulat cererea de rambursare nr. 6

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului, referitor la cererea de rambursare nr. x, CNDIPT OIPOSDRU a invalidat suma de 38.201 RON pentru partenerul nr. 1.

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului, referitor la cererea de rambursare nr. x, CNDIPT OIPOSDRU, din suma de 296.294,02 RON, a validat doar suma de 188.980,20 RON .

În raport de aceste aspecte, în opinia instanţei, capătul de cerere având ca obiect plata sumei de 115.893 RON (38.201 RON + 77.692 RON) este un capăt de cerere subsecvent (cerere accesorie) cererii având ca obiect constatarea caracterului eligibil al acestor sume, declarate neeligibile prin Scrisorile standard de informare a beneficiarului nr. 10389 din 29.04.2015 şi nr. 10390 din 29.04.2015.

Acordarea sumei de 115.893 RON (38.201 RON + 77.692 RON) implică verificarea legalităţii Scrisorilor standard de informare a beneficiarului nr. 10389 din 29.04.2015 şi nr. 10390 din 29.04.2015.

Prin urmare, ţinând seama de obiectul şi cauza cererii chemare în judecată, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei vizează o cerere care atrage competenţa de soluţionare în primă instanţă a curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.12.2017, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1880 din 19 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte obiectul acţiunii în contencios administrativ, că aceasta urmăreşte cercetarea legalităţii conduitei autorităţii publice transpusă în actul administrativ tipic sau asimilat, pretins vătămător pentru persoana reclamantă.

În sensul celor reţinute, cererea principală formulată de reclamanta A. are ca obiect realizarea unei obligaţii de a da şi anume obligarea pârâtului la plata unei sume de bani în urma constatării de către instanţă a caracterului eligibil a acestor sume. Aşadar, capătul principal de cerere este acela privind obligarea pârâtului la plata sumei de 115.893 RON, sumă apreciată de reclamantă ca având caracterul unei cheltuieli eligibile în cadrul Proiectului "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative" pentru realizarea căruia a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x între Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sporturilor - OI POSDRU - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic în calitate de finanţator şi Universitatea din Bucureşti, în calitate de beneficiar. Cu alte cuvinte, constatarea caracterului eligibil a acestor sume de bani, structurată de reclamantă în cadrul primelor două capete de cerere, în opinia instanţei, reprezintă cauza juridică a acţiunii dedusă judecăţii, iar nu în concret o pretenţie litigioasă, reclamanta urmărind practic prin acţiunea de faţă plata acestei sume de bani de către pârâtul chemat în judecată.

Totodată, instanţa a reţinut că reclamanta a arătat constant, atât în faţa Judecătoriei cât şi a Curţii, că acţiunea promovată de ea, în dosarul de faţă, în calitatea sa de terţ faţă de Contractul de finanţare, este o acţiune în pretenţii, diferită de cea promovată în cadrul dosarului nr. x/2016*, ce a avut ca obiect contestarea actelor administrative aferente sumelor de bani apreciate ca fiind neeligibile, respectiv cele două Scrisori Standard de Informare, acte administrative contestate de ea tot în calitate de terţ pretins vătămat (copie acţiune la dosar judecătorie).

Faţă de aceste considerente şi reţinând poziţia reclamantei, dar şi faptul că acţiunea de faţă nu priveşte cercetarea legalităţii unui act administrativ (analiză cerută de reclamantă în Dosarul nr. x/2016* soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 3193/15.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016*, dosar curte), observând art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti competenţa materială de soluţionare a cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, reclamanta A. urmăreşte recuperarea unor cheltuieli apreciate de aceasta ca având caracterul unor cheltuieli eligibile, iar sumele solicitate reprezintă cheltuieli aferente Cererilor de rambursare nr. x şi nr. 6, declarate neeligibile în baza Acordului de parteneriat semnat de reclamantă şi Universitatea Bucureşti pentru implementarea proiectului "Măsuri active pentru susţinerea inserţiei pe piaţa muncii a studenţilor de la profilurile ştiinţe economice şi administrative", finanţat prin contractul x.

Deşi Acordul de parteneriat reprezintă anexa 3 la contractul de finanţare (potrivit art. 17 pct. 1 din contract), el dă naştere la drepturi şi obligaţii numai între partenerul principal (Universitatea Bucureşti) şi cei doi parteneri secundari (A. şi B. SRL), fără derularea vreunui raport contractual între aceştia din urmă şi ordonatorul de credite, reprezentat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sporturilor - Organism Intermediar Posdru, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (OIPOSDRU - CNDIPT).

Din modul în care reclamanta A., terţ faţă de raporturile contractuale directe, a înţeles să îşi motiveze în fapt şi în drept pretenţiile deduse judecăţii, rezultă că cererea principală formulată de aceasta are ca obiect realizarea unei obligaţii de a da, respectiv obligarea pârâtului OIPOSDRU - CNDIPT la plata unei sume de bani în urma constatării de către instanţă a caracterului eligibil a acestor sume.

În acord cu argumentaţia curţii de apel, Înalta Curte constată că reclamanta însăşi a insistat atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi pe parcursul judecăţii (în faţa judecătoriei şi curţii de apel), că acţiunea promovată de ea în cadrul acestui dosar, în calitate de terţ faţă de contractul de finanţare, este o acţiune în pretenţii, diferită de cea promovată în cadrul dosarului nr. x/2016* ce a avut ca obiect contestarea actelor administrative aferente sumelor de bani apreciate ca fiind neeligibile, respectiv celor două Scrisori standard de informare, acte administrative contestate de aceasta tot în calitate de terţ pretins vătămat (copie acţiune la dosar judecătorie).

De altfel, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a arătat că şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile de drept comun şi că, prin raportare la cuantumul pretenţiilor, în baza art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., judecătoria este competentă material să soluţioneze prezenta cerere.

Instanţa de declinare, luând în considerare prevederile art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., a apreciat că judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. Contrar acestei opinii, Înalta Curte reţine că aspectul cel mai important în calificarea unui act juridic este intenţia părţilor, aceasta fiind cea care prevalează în cauză şi care nu trebuie ignorată de către judecător.

Or, în cauza de faţă, reclamanta A., care beneficiază de asistenţă juridică calificată, a arătat că şi-a întemeiat acţiunea pe dreptul comun, fiind o acţiune în pretenţii.

Este evident că instanţa de judecată nu poate nesocoti principiul disponibilităţii părţilor, reclamantul fiind acela care stabileşte cadrul procesual, obiectul cauzei şi partea în contradictoriu cu care înţelege să se judece.

Pentru aceste motive, văzând cererea de chemare în judecată, temeiul de drept invocat şi reţinând că acţiunea dedusă judecăţii are ca obiect pretenţii cu o valoare mai mică de 200.000 RON, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii revine Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, instanţa iniţial învestită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Sporturilor - Organism Intermediar POSDRU, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV