Negative conflict of jurisdiction in police recruitment litigation: exclusive first-instance competence of the tribunal for county-level public authority acts when applicant lacks civil servant status
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning the case to the Neamț Court of First Instance (Administrative Section) and ruling that this court has material jurisdiction over the dispute. The underlying conflict arose from a civil action initiated by a candidate who passed a public recruitment exam for a police officer position but was denied appointment and subsequent salary/compensation claims after the competition was invalidated by the local police authority; the appellate court had declined jurisdiction based on the claimant's status as a public servant, while the first-instance court claimed lack of competence because the plaintiff was not yet a civil servant when the action was filed. The Supreme Court determined that the essence of the dispute concerns the organization and validity of a recruitment process for a public role within a county-level authority, not an ongoing employment relationship, and thus excluded the specific jurisdiction over civil service relations. Consequently, the Court applied the general rule for administrative litigation against local public authorities, relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and the principle that *specialia generalibus derogant* does not apply when the plaintiff lacks the status of a civil servant at the time of the action, thereby rejecting the appeal court’s basis for declining competence and reinstating the first-instance court’s jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 111 din C. proc. civ, art. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in police recruitment litigation: exclusive first-instance competence of the tribunal for county-level public authority acts when applicant lacks civil servant status: The underlying conflict arose from a civil action initiated by a candidate who passed a public recruitment exam for a police officer position but was denied appointment and subsequent salary/compensation claims after the competition was invalidated by the local police authority; the appellate court had declined jurisdiction based on the claimant's status as a public servant, while the first-instance court claimed lack of competence because the plaintiff was not yet a civil servant when the action was filed. The Supreme Court determined that the essence of the dispute concerns the organization and validity of a recruitment process for a public role within a county-level authority, not an ongoing employment relationship, and thus excluded the specific jurisdiction over civil service relations. Consequently, the Court applied the general rule for administrative litigation against local public authorities, relying on Article 10(1) of Law No. 554/2004 and the principle that *specialia generalibus derogant* does not apply when the plaintiff lacks the status of a civil servant at the time of the action, thereby rejecting the appeal court’s basis for declining competence and reinstating the first-instance court’s jurisdiction.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis cited in the final order to establish the competent court for the resolution of the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, precum şi funcţionarii publici B., C., D. şi E., a solicitat următoarele:
- obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ să înainteze pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române documentele necesare emiterii actului administrativ de numire pe postul de ofiţer principal II poziţia 237 din cadrul Biroului de investigarea criminalităţii din mediul de afaceri;
- obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române să emită ordinul de numire pe postul menţionat, cu data de 08.01.2017, conform prevederilor art. 57 alin. (1) din anexa la Ordinul nr. 140/2016 emis de IGPR;
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata salariului la care avea dreptul începând cu data de 8.01.2017 şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de plată, actualizate şi indexate la momentul plăţii;
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.000 RON daune morale;
- obligarea în solidar a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 18 din 8 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, respingând excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de la domiciliul reclamantei, invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că litigiul s-a născut în legătură cu recrutarea reclamantei în funcţia de ofiţer de poliţie, în urma concursului organizat de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ. Astfel, întrucât acţiunea vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar din punct de vedere al competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu dispoziţiile art. 111 din C. proc. civ. invocate de pârâtul IPJ Neamţ în susţinerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bacău, aceste din urmă dispoziţii fiind înlăturate de la aplicare, având în vedere caracterul lor general în raport cu dispoziţiile speciale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, conform principiului specialia generalibus derogant.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.02.2018, sub acelaşi număr de dosar.
2.2. Hotărârea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal
Prin Sentinţa civilă nr. 657 C din 14 iunie 2018, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, nu poate fi atrasă competenţa materială a tribunalului, în condiţiile art. 109 din Legea nr. 554/2004, întrucât la data formulării acţiunii, reclamanta nu are calitatea de funcţionar public şi nu se află în raporturi de serviciu cu vreuna din autorităţile publice pârâte.
Reclamanta a participat la un concurs pentru ocuparea directă a unui post de ofiţer (aceasta nefiind poliţist - funcţionar public la data susţinerii concursului), astfel încât competenţa, în cauză, se determină potrivit dreptului comun, respectiv potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004. Cum IGPR este o autoritate publică centrală, competenţa materială revine curţii de apel.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând obligarea pârâtului Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ să înainteze Inspectoratului General al Poliţiei Române toate documentele necesare emiterii actului administrativ de numire pe postul de ofiţer principal II poziţia 237 din cadrul Biroului de Investigarea Criminalităţii din mediul de Afaceri, corelativ cu obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române să emită ordinul de numire a reclamantei pe postul menţionat, începând cu data de 08.01.2017, conform prevederilor art. 57 alin. (1) din anexa la Ordinul IGPR nr. 140/2016, precum şi obligarea în solidar a pârâţilor la plata salariului la care aceasta avea dreptul începând cu data de 8.01.2017 şi până la îndeplinirea efectivă a obligaţiei de plată, actualizate şi indexate la momentul plăţii şi la plata sumei de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
Din actele dosarului, rezultă că reclamanta a participat şi a fost declarată admisă la un concurs organizat de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ în conformitate cu art. 9 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 360/2002 şi Ordinul nr. 140/2016 al ministrului afacerilor interne, pentru ocuparea a două posturi vacante de ofiţer de poliţie, specialitatea investigarea criminalităţii economice, prin încadrare directă din sursă externă. După finalizarea concursului, dosarele de concurs şi de recrutare au fost înainte DMRU din cadrul I.G.P.R., însă acestea au fost restituite I.P.J. Neamţ motivat de faptul că niciunul dintre membrii comisiei de concurs nu îndeplineau condiţiile de studii, apreciindu-se că se impune anularea concursului şi organizarea unui alt concurs.
Ulterior, prin Dispoziţia Şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ nr. 74629/23.10.2017, s-a dispus invalidarea concursului organizat la nivelul acestei instituţii, măsură ce a fost adusă la cunoştinţa reclamantei prin intermediul adresei nr. x/24.10.2017.
Pentru identificarea instanţei competente după materie este esenţial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Analizând pretenţiile deduse judecăţii de reclamanta A., Înalta Curte constată că obiectul nemulţumirii acesteia îl reprezintă, în principal, clarificarea unor aspecte legate de modalitatea de organizare şi desfăşurare a concursului de recrutare din sursă externă pentru ocuparea unei funcţii publice în cadrul unei autorităţi aparţinând administraţiei publice judeţene.
Având în vedere şi raportul juridic existent între reclamantă şi pârâţi, care nu poate fi încadrat în materia raportului de serviciu, dat fiind că reclamanta nu are calitatea de funcţionar public la data formulării acţiunii, cum în mod corect a reţinut Tribunalul Neamţ, Înalta Curte constată, în raport cu obiectul litigiului dedus judecăţii, că, sub aspectul competenţei de soluţionare, cauza intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, faţă de împrejurarea că, în speţă, pârâtul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, care a organizat concursul la care a participat reclamanta şi a emis actul administrativ cu privire la invalidarea concursului, este autoritate publică de rang judeţean.
Capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Inspectoratul General al Poliţiei Române este unul accesoriu, în condiţiile în care soluţionarea lui depinde de soluţia dată primului capăt de cerere.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în condiţiile în care emitentul actului principal contestat în cauză este o autoritate publică locală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. şi pe pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Neamţ, B. - şeful Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, C. - şeful Serviciului de resurse umane al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Neamţ, D. - director la Direcţia management resurse umane al Inspectoratului Generale a Poliţiei Române şi E. - şef la Serviciul de încadrare resurse umane din cadrul Inspectoratului General a Poliţiei Române, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.
Procesat de GGC - GV