Territorial jurisdiction in administrative litigation: union standing and competence anchored to the union's headquarters location

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor de sindicat B., C., D., E. şi F., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Oraşului Plopeni prin primar, Primarul Oraşului Plopeni şi Consiliul Local al Oraşului Plopeni, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună:

- obligarea pârâţilor la plata contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană efectiv plătită şi valoarea financiară a normei de hrană prevăzută de actele normative în vigoare personalului Poliţiei Locale Plopeni începând cu 01 ianuarie 2015 la zi şi în continuare, în conformitate cu prevederile art. 351 din Legea poliţiei locale nr. 155/2010 la valorile stabilite prin Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nr. 496/2015, cu modificările şi completările ulterioare, actualizarea acestor sume cu indicele de inflaţie de la data scadenţei până la data efectuării plăţii;

- obligarea pârâţilor la plata contravalorii alocaţiei valorice a normei de hrană personalului Poliţiei Locale Plopeni, actualizată conform O.M.D.R.A.P. nr. 496/2015, modificat prin O.M.D.R.A.P. nr. 776/2015, în continuare, în condiţiile în care cadrul legislativ este acelaşi;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1925 din 28 martie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a constatat că acţiunea vizează raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, reprezentaţi de sindicatul reclamant (în baza unei împuterniciri scrise din partea acestuia), competenţa materială de soluţionare aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, iar din punct de vedere al competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

A apreciat instanţa că aplicarea prin analogie a considerentelor deciziei pronunţate în recurs în interesul legii (Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) nu este admisibilă în cauză, întrucât situaţia premisă este diferită, nefiind un caz de competenţă teritorială exclusivă, ci alternativă (în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este alternativă, fiind competentă inclusiv instanţa de la sediul pârâtului). Având în vedere acest aspect, precum şi împrejurarea că sindicatul nu are calitate de reclamant unic, ci acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, care au domiciliul în judeţul Prahova, instanţa a apreciat că, din ambele perspective ale competenţei teritoriale alternative, Tribunalul Prahova este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 09.05.2018, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1227 din 15 iunie 2018, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar a fost formulată de reclamantul Sindicat, în numele şi pentru membrii acestuia. Potrivit art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă. Aşadar, potrivit legii, calitate de reclamant are chiar sindicatul şi nu membrii acestuia în numele cărora a acţionat, fiind fără relevanţă domiciliul membrilor de sindicat, sub aspectul stabilirii competenţei.

Sindicatul reclamant are sediul în Municipiul Bucureşti. În materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este una alternativă, neputându-se invoca excepţia de necompetenţă teritorială dacă a fost învestită una dintre cele două instanţe prevăzute alternativ. Or, în cauză, prima instanţă învestită este cea de la sediul reclamantului Sindicat, respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtelor la acordarea, în favoarea membrilor de sindicat, a unor drepturi pretins cuvenite în virtutea raportului de serviciu al funcţionarului public.

Înalta Curte constată că, în cauză, acţiunea a fost formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, care au fost menţionaţi în tabelul anexat cererii.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului/reclamanţilor, apreciind diferit asupra problemei legitimităţii procesuale a sindicatelor, respectiv dacă acestea acţionează în calitate de reclamanţi sau doar ca reprezentanţi ai membrilor săi.

Problema calităţii procesuale active a organizaţiilor sindicale a fost semnalată prin recursurile în interesul legii declarate în conformitate cu prevederile art. 329 din C. proc. civ., modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, apreciindu-se că nu există un punct de vedere unitar în cazul acţiunilor în justiţie promovate de organizaţiile sindicale în numele membrilor lor, în temeiul dispoziţiilor art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, anterior abrogării acestui act normativ prin art. 224 lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011, practica judiciară având un caracter neunitar sub aspectul stabilirii legitimării procesuale active a organizaţiilor sindicale.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestor recursuri în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 118 din 01 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Aşadar, prin decizia invocată s-a constatat că textul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 a configurat elementele legitimării procesuale extraordinare a acestor organizaţii, depăşind limitele unui simplu drept de reprezentare legala, fiind recunoscută calitatea de reclamant în conflictele colective de muncă, iar potrivit principiului "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", şi în cazul conflictelor individuale de muncă, unde poate acţiona chiar şi fără un mandat expres.

Înalta Curte apreciază că, deşi prin decizia dată în soluţionarea recursului în interesul legii s-au pus în discuţie aspecte privind interpretarea unor prevederi ale Codului muncii, argumentele juridice privind calitatea procesuală de reclamante a organizaţiilor sindicale depăşesc cadrul litigiilor de muncă, fiind aplicabile, pentru identitate de raţiune, şi în cauze de altă natură în care au fost formulate acţiuni de către organizaţiile sindicale.

În cauza de faţă acţiunea a fost promovată de organizaţia Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "A.", în numele membrilor săi de sindicat, menţionaţi în tabelul anexat acţiunii, cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004.

Această interpretare este conformă soluţiei de unificare a jurisprudenţei adoptate în şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi din data de 22 mai 2017, conform căreia, în materia contenciosului administrativ, în acţiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în funcţie de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu exercitarea dreptului de opţiune al reclamantului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sindicatul reclamant având sediul în circumscripţia acestei instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B., C., D., E. şi F., prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor A. şi pe pârâţii Primăria Oraşului Plopeni prin primar, Primarul Oraşului Plopeni şi Consiliul Local al Oraşului Plopeni, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV