Securitate collaborator status: sufficiency of informant notes evidencing exposure of targets to rights restrictions under O.U.G. 24/2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 mai 2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanţei de judecată să constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 3129 din 24 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile atacate a formulat recurs pârâtul A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea cererii reclamantului, ca neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:

În cuprinsul sentinţei recurate există erori materiale cu privire la numele pârâtului, ceea ce probează faptul că hotărârea este alcătuită din paragrafe aparţinând mai multor hotărâri judecătoreşti.

Instanţa de fond nu face nicio referire la discernământul pârâtului avut la vârsta de 16 ani neîmpliniţi şi nici la raportul de cauzalitate existent între dosarul de cercetare penală deschis de organele de securitate şi dosarul personal al pârâtului.

Recurentul-pârât consideră că în elucidarea situaţiei de faţă trebuie să fie avute în vedere, atât aspecte de ordin subiectiv, legate de persoana şi conduita făptuitorului, cât şi aspecte de ordin obiectiv, privind veridicitatea actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 mai 2018, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată, a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pe fond a căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că recurentul-pârât a expus critici care se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat, urmând ca instanţa de control judiciar să analizeze sentinţa atacată din perspectiva acestor motive de nelegalitate.

Criticile formulate de recurentul-pârât, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Din parcurgerea considerentelor sentinţei recurate, rezultă că hotărârea explică în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a reţinut că este întemeiată cererea cu care a fost învestit.

În acest sens, prima instanţă a procedat la o analiză efectivă a tuturor susţinerilor formulate de părţi pe parcursul procesului şi a înlăturat, motivat, apărările aduse de pârât în susţinerea netemeiniciei cererii de chemare în judecată, reţinându-se că motivul de casare analizat nu are în vedere regăsirea în conţinutul hotărârii a tuturor argumentelor invocate în apărare de către pârât, instanţa de fond structurând aceste susţineri în funcţie de problemele de drept vizate şi răspunzându-le prin considerente comune.

În ceea ce priveşte faptul că la paginile nr. 5 şi 15 din considerentele sentinţei recurate sunt menţionate nume diferite de cel al pârâtului A., instanţa de control judiciar apreciază că acestea reprezintă erori materiale strecurate în conţinutul hotărârii, în condiţiile în care, din analiza tuturor susţinerilor instanţei de fond rezultă, în mod evident, că aceste menţiuni se referă la pârâtul A.

În contextul arătat, împrejurarea că recurentul-pârât nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe, nu conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa atacată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A., în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanţă aplicând în mod corect prevederile legale enunţate anterior, a analizat îndeplinirea cumulativă a condiţiilor necesare pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, în raport de probatoriul administrat în cauză, respectiv notele informative olografe furnizate de recurentul-pârât.

În acord cu judecătorul fondului, se reţine că denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist se regăseşte în notele informative semnate de recurentul-pârât cu privire la supravegherea informativă a persoanelor urmărite pentru comentarii negative la adresa conducerii de partid şi de stat, ce erau complet interzise de regimul comunist, precum şi pentru intenţia unor persoane de a părăsi definitiv ţara, cunoscută fiind politica regimului totalitar de îngrădire a liberei circulaţii.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia exprimată de prima instanţă şi în ceea ce priveşte îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, constatând că furnizarea acestor informaţii organelor de securitate a expus persoanele în cauză unor consecinţe negative, vizând îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului. Prin vizarea îngrădirii unor drepturi, în sensul arătat de textul legal în discuţie, nu se urmăreşte încălcarea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă expunerea persoanelor denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii.

Prin furnizarea acestor informaţii, recurentul-pârât a conştientizat că persoanele la care s-a referit în notele informative erau expuse unor posibile sancţiuni din partea reprezentanţilor regimului comunist sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viaţa personală a persoanelor urmărite.

Susţinerile recurentului-pârât potrivit cărora, în sentinţa atacată nu s-au făcut referiri la discernământul pe care l-a avut la vârsta de 16 ani neîmpliniţi şi nici la raportul de cauzalitate existent între dosarul de cercetare penală deschis de organele de securitate şi dosarul său personal, nu prezintă relevanţă în cauză, având în vedere că toate notele informative au fost furnizate de către pârât după împlinirea vârstei de 16 ani, nefiind incident niciunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în care nu se poate reţine faptul că o persoană a colaborat cu Securitatea.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3129 din 24 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV