Sufficiency of serious doubt for suspending execution of administrative imputation decision under Law 554/2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 octombrie 2015, sub Dosar nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. Bucureşti şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, reprezentate prin Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat anularea Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014 şi a Deciziei administrativ jurisdicţionale nr. 1/CJI 718/2015; suspendarea efectelor Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare; obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale şi morale, precum şi a cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond asupra cererii de suspendare

Prin încheierea nr. 11 din 24 februarie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele D. Bucureşti şi Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor, reprezentate prin Ministerul Apărării Naţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate la pct. 2, reclamantul A., prin mandatar B., a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare.

Recurentul-reclamant a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, ca urmare a interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material incidente în cauză, respectiv dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce priveşte existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.

Referitor la cazul bine justificat, recurentul-reclamant a arătat că există o îndoială serioasă asupra legalităţii Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014, astfel cum rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la dosar, respectiv Sentinţa nr. 56/07.05.2013 pronunţată de Judecătoria Haţeg, Sentinţa nr. 70/05.05.2004 pronunţată de Tribunalul Militar Timişoara şi Sentinţa nr. 63/30.03.2005 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti. Prezumţia de legalitate a actului administrativ a fost răsturnată de aceste hotărâri judecătoreşti pronunţate în penal, prin care s-a constatat că paguba a fost produsă la data de 25.11.1996 de alte persoane, iar operaţiunile gestionar contabile efectuate de către C. pentru scăderea din gestiune a cantităţii de 553.663 kg de motorină au fost avizate şi aprobate de pârâta D. Bucureşti. Or, potrivit art. 28 alin. (1) C. proc. pen.: "Hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei şi a persoanei care a săvârşit-o".

Totodată, a arătat recurentul-reclamant, îndoiala serioasă asupra legalităţii deciziei de imputare rezidă din faptul că acest act administrativ a fost emis cu încălcarea mai multor prevederi legale din cuprinsul O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, precum şi din Instrucţiunile pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M-5/1999.

A reiterat recurentul-reclamant că se impune suspendarea executării deciziei de imputare întrucât aceasta conţine dispoziţii a căror îndeplinire îi vor produce un prejudiciu grav şi imposibil de înlăturat în ipoteza anulării ulterioare a actului administrativ.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citate, intimatele-pârâte Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor şi D. Bucureşti, reprezentate prin Ministerul Apărării Naţionale, nu au depus întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea atacată în raport cu motivele de casare invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza dedusă judecăţii, reclamantul a sesizat instanţa de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A2 2671/05.11.2014 până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

Contrar celor susţinute de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

Analizând prima facie motivele invocate de reclamant, în mod corect prima instanţă a constatat că acestea nu relevă împrejurări legate de starea de fapt sau de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Motivele prezentate în cererea introductivă şi în cererea de recurs nu se pretează analizei sumare care are loc în procedura referitoare la suspendarea actului administrativ, făcând exclusiv obiectul analizei de legalitate şi temeinicie pe fond, specifică acţiunii în anularea actului administrativ. Existenţa pagubei şi a persoanei care a săvârşit-o este o chestiune litigioasă care poate fi tranşată exclusiv în cadrul acţiunii în anulare, pe baza unui probatoriu complex.

Mai mult, prin Sentinţa civilă nr. 54 din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, în sensul respingerii acţiunii în anulare, formulată de reclamant.

Această soluţie dată acţiunii în anularea actului administrativ vine să confirme constatarea primei instanţe, în sensul neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Cum cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt cumulative, nu se mai impune analiza condiţiei existenţei unei pagube iminente, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ.

Prin urmare, prima instanţă a făcut o analiză a premiselor suspendării executării actului administrativ şi a reţinut fondat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea efectelor actului administrativ emis de pârâta D. Bucureşti, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acestui act administrativ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, găsind nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. prin mandatar B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., prin mandatar B., împotriva încheierii de şedinţă nr. 11 din 24 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV