Mootness of suspension appeal after underlying annulment action resolved

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 septembrie 2015, reclamanta Agenţia pentru Agenda Digitală a României, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Competitivitate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 16380/10.07.2015, emisă de pârât şi înregistrată la reclamantă sub nr. x/05.08.2015, prin care s-a dispus aplicarea unei corecţii de 25% din valoarea contractului finanţat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2855 din 4 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Agenţia pentru Agenda Digitală a României, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată şi, în baza art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., a dispus restituirea cauţiunii către reclamantă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta Agenţia pentru Agenda Digitală a României, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

Prin cererea de recurs, se susţine că sentinţa recurată este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi fără a se ţine cont de înscrisurile depuse în cauză, respectiv extrasele de cont aflate la dosarul de fond.

Recurenta-reclamantă arată că este instituţie publică de specialitate a administraţiei publice centrale, finanţată din venituri proprii, conform H.G. nr. 1132/2013. Aceste venituri sunt generate de tarifele percepute pentru utilizarea sistemelor administrate, sisteme de importanţă naţională, precum S.E.A.T., S.A.E.T. sau P.C.U.E., cel din urmă fiind monitorizat de Comisia Europeană. Însă veniturile generate variază în funcţie de solicitările operatorilor economici, acestea nefiind stabilite în sumă fixă, nici sub formă de abonament.

Având în vedere această modalitate de obţinere a veniturilor, din extrasele de cont depuse la instanţa de fond, pe care aceasta nu le-a luat în considerare, rezultă că valoarea corecţiei financiare conduce la un deficit important în fondurile recurentei, influenţând în mod negativ activitatea sa.

Referitor la îndeplinirea cazului bine justificat, conform jurisprudenţei instanţei supreme, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci să verifice acele împrejurări de fapt şi de drept care au posibilitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului. O astfel de împrejurare o reprezintă nemotivarea actului administrativ, aspect invocat de către recurenta-reclamantă şi pe care instanţa de fond nu l-a reţinut.

Actul administrativ a cărui suspendare se solicită omite a menţiona punctul 8 - Temeiul de drept, trecând direct de la punctul 7 la punctul 9. Sunt astfel încălcate dispoziţiile art. 43 alin. (2) lit. e) şi f) C. proc. fisc. , actul fiind lovit de nulitate absolută în condiţiile art. 46 din O.G. nr. 92/2003.

Instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că, în tot cuprinsul actului administrativ contestat nu se invocă niciun articol de lege încălcat şi niciun act normativ în baza căruia s-a aplicat sancţiunea. Din lecturarea actului administrativ rezultă doar temeiul de drept în baza căruia a fost dispusă verificarea şi temeiul de drept pentru desemnarea debitorului, nu şi textele de lege încălcate de recurenta-reclamantă în cadrul procedurii şi nici textele de lege în baza cărora a fost aplicată corecţia financiară.

În consecinţă, se apreciază că nu au fost respectate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, creând o îndoială serioasă asupra legalităţii actului contestat, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a rectificat citativul în sensul menţionării în calitate de intimat-pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în locul Ministerului Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a rectificat citativul în sensul menţionării în calitate de intimat-pârât a Ministerului Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în locul Ministerului Dezvoltării Regionale Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond.

Singura ipoteză consacrată legislativ, în care măsura suspendării se prelungeşte de drept peste acest termen, este cea reglementată de art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, fără însă ca această normă legală să fie incidentă în cauza de faţă, dată fiind soluţia de respingere a acţiunii în anulare pronunţată de prima instanţă.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţa nr. 16380/10.07.2015, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs de către partea recurentă, prin Sentinţa civilă nr. 4052 din 14 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 14 decembrie 2016, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care hotărârea de admitere a cererii de suspendare putea, conform legii, să îşi producă efectele.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenţia pentru Agenda Digitală a României împotriva Sentinţei civile nr. 2855 din 04 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV