Suspension of administrative execution based on concurrent annulment judgment and imminent financial prejudice

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2016, reclamanta A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015 şi a Deciziei nr. 45413/07.12.2015 de soluţionare a contestaţiei, emise de autoritatea pârâtă, precum şi suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015, până la soluţionarea definitivă a cererii ce are ca obiect anularea actului administrativ atacat.

2. Soluţia instanţei de fond asupra cererii de suspendare

Prin încheierea din 7 iulie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. - Persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii menţionate la pct. 2, pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susţine că încheierea atacată este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În opinia recurentei, prin considerentele încheierii atacate, prima instanţă analizează fondul cauzei, încălcând astfel dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Analizarea temeiniciei susţinerilor reclamantei, legate de nedovedirea neregulilor menţionate în titlul de creanţă, echivalează cu soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalităţii sau, dimpotrivă, a nelegalităţii actului administrativ, instanţa pronunţându-se asupra probelor ce vizează fondul litigiului. În contextul dat, reclamanta nu a probat nelegalitatea vădită a actului administrativ a cărui suspendare o solicită în cauză.

De asemenea, sunt neîntemeiate aprecierile instanţei de fond referitoare la faptul că este îndeplinită condiţia pagubei iminente deoarece "plata sumei ar putea conduce la blocarea activităţii reclamantei", atâta timp cât aceasta nu a probat cu documente contabile imposibilitatea de plată a sumei imputate, cu atât mai mult cu cât, potrivit reglementărilor financiar-contabile, efectuarea plăţii se face eşalonat.

4. Apărările formulate în cauză

Legal citată, intimata-reclamantă A. - Persoană Fizică Autorizată nu a depus întâmpinare în cauză.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 6 decembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 23 mai 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea atacată în raport cu motivele de casare invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În cauza dedusă judecăţii, intimata-reclamantă a sesizat instanţa de contencios administrativ cu cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015, emis de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale până la soluţionarea definitivă a cauzei, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea recurată în cauză, prima instanţă a hotărât suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015, reţinând că măsura suspendării se justifică, în condiţiile în care argumentele părţilor relevă o dispută serioasă asupra unor elemente esenţiale ale speţei, diferend a cărui soluţionare nu se impune de la bun început. În acest sens, instanţa a avut în vedere jurisprudenţa europeană, respectiv cauza T - 184/01 R, IMS Health Inc şi Comisia CE, unde s-a reţinut ca fiind îndeplinită prima cerinţă a cererii de suspendare în cazul existenţei "cel puţin a unei dispute serioase cu privire la fundamentului legal al deciziei atacate" şi Ordonanţa Vicepreşedintelui Curţii din 19 decembrie 2013, cauza C-426/13 P(R), conform căreia condiţia privind fumus boni iuris este îndeplinită atunci când există, în stadiul procedurii măsurilor provizorii, un diferend important a cărui soluţionare nu se impune de la bun început, astfel încât, la prima vedere, acţiunea nu este neîntemeiată. A mai reţinut instanţa de fond că demararea procedurii de executare silită a creanţei nu constituie prin sine însăşi o împrejurare care să denote necesitatea suspendării în vederea prevenirii unui prejudiciu, însă, coroborând acest fapt cu celelalte elemente ale speţei (valoarea creanţei bugetare reţinute în actul contestat în cuantum de 107.304 RON, veniturile reclamantei), a apreciat că este îndeplinită şi condiţia necesităţii prevenirii unui prejudiciu material viitor şi previzibil, întrucât executarea silită pentru o astfel de sumă este de natură să conducă la blocarea activităţii reclamantei.

Circumscris motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că încheierea atacată este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în sensul că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate acestui motiv de nelegalitate, sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii de fond, şi anume existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalităţii actelor administrative presupune, atât ca autorităţile administrative să nu eludeze dispoziţiile legale, cât şi ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu, impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanţa de judecată nu va cerceta îndeplinirea condiţiilor de legalitate a actului administrativ, această obligaţie revenindu-i instanţei învestite cu soluţionarea acţiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată în acţiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 876/14.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/01.10.2015 şi Decizia nr. 45413/07.12.2015 de soluţionare a contestaţiei, emise de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, fiind de prisos analiza celorlalte susţineri şi apărări ale părţilor.

Chiar dacă sus-menţionata sentinţă civilă nu este definitivă (dosarul având ca obiect recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 876/14.03.2017 a Curţii de Apel Bucureşti se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nefiind fixat prim termen de judecată), această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării executării actului administrativ nu o îngăduie.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru suspendarea actului administrativ atacat.

Referitor la condiţia pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a apreciat că executarea creanţei în suma de 107.304 RON, comunicată prin actul contestat, poate perturba activitatea reclamantei şi este de natură să conducă la blocarea activităţii acesteia.

Înalta Curte reţine că prezumarea de către instanţa de judecată a unor consecinţe viitoare produse de actul administrativ contestat asupra situaţiei financiare a reclamantei nu echivalează cu o motivare ipotetică, lipsită de suport probator, astfel cum susţine recurenta-pârâtă, ci se înscrie în activitatea de analizare a caracterului previzibil al prejudiciului, astfel cum dispun dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite atât condiţia cazului bine justificat, cât şi condiţia iminenţei pagubei, astfel încât hotărârea primei instanţe este legală, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, iar soluţia de admitere a cererii de suspendare este întemeiată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, găsind nefondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva încheierii de şedinţă din 7 iulie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV