Forest compensation claims barred by missing property title under Forest Code Art. 97(1)(b)

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 23 iunie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, obligarea pârâtului la acordarea de compensaţii în valoare de 81.465,16 RON reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le-au putut recolta din cauza funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, pentru:

1) suprafaţa de 72,2 ha şi respectiv 67,1 ha situată în judeţul Vâlcea în paza C. după cum urmează: pentru anul 2010 suma de 29.415,68 RON; pentru anul 2011 suma de 8.807,48 RON (perioada 01.01.2011 - 30.06.2011);

2) suprafaţa de 80,1 ha situată în judeţul Vâlcea în paza D., după cum urmează: pentru anul 2011 suma de 8.200,95 RON; pentru anul 2012 suma de 16.313 RON; pentru anul 2013 suma de 13.129 RON.

În drept aceste compensaţii se cuvin reclamantelor conform art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, H.G nr. 861/2009 şi Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 396/2015 pronunţată la 6 octombrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, a obligat pârâtul către reclamante la plata sumei de 81.465,16 RON, cu titlu de compensaţii aferente anilor 2010, 2011, 2012 şi 2013 şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

În esenţă, pârâtul a arătat că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legea internă şi de normele europene pentru acordarea compensaţiilor solicitate de reclamanţi, în sensul că deşi a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, nu au fost adoptate normele metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamentele silvice, necesare acoperirii costurilor cu gestionarea durabilă a pădurilor.

O primă critică vizează faptul că nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 46/2008, pentru a acorda compensaţiile solicitate, astfel încât, în mod nelegal a apreciat instanţa de judecată că există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamanţilor. Pârâtul şi-a exprimat voinţa de a rezolva solicitarea, refuzul fiind întemeiat pe interpretarea prevederilor legale incidente în cauză, respectiv art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, precizându-se că nu s-a depus întreaga documentaţie prevăzută de actul normativ menţionat.

Referitor la modalitatea în care valoarea despăgubirilor a fost calculată, instanţa de fond, în mod eronat, a apreciat că pârâtul nu a contestat modul de calcul al acestora, atâta timp cât s-a invocat de către pârât lipsa unei metodologii pentru calculul valorii compensaţiilor. S-a arătat că este insuficient să se indice că reclamanta este îndreptăţită la plata compensaţiilor în baza textelor legale şi a normelor metodologice de calcul, fără să arate în mod concret aplicarea dispoziţiilor legale cu privire la litigiul dedus judecăţii. În acest sens, reclamantele trebuiau să dovedească prejudiciul, acesta trebuie să fie cert, şi determinat sau determinabil şi să fie stabilit conform Normelor metodologice aprobate de Guvernul României, ceea ce nu s-a întâmplat în speţă.

O a doua critică vizează îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea ajutorului de stat, adică necesitatea existenţei Deciziei Comisiei Europene, dar şi publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii Guvernului pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare şi control al ajutorului de stat pentru compensaţii reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, necesare acoperirii costurilor reclamate de gestionarea durabilă a pădurilor situate în siturile de importanţă comunitară Natura 2000.

În fine, pârâtul arătat că deşi a fost emisă Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final din 19 iulie 2012, Guvernul nu a adoptat normele metodologice aferente acordării ajutorului de stat, ceea ce înseamnă că pentru situaţia dedusă judecăţii nu există cadru legal aplicabil.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 30 mai 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată a fondului recursului, în şedinţă publică, pentru data de 22 mai 2018.

La data de 16 aprilie 2018, s-a depus la dosar un înscris din cuprinsul căruia a rezultat că intimata-reclamantă B. a decedat la data de 12 octombrie 2017, aspect dovedit cu certificat de deces nr. x/12.10.2017, moştenitor fiind E., conform certificat de calitate de legatar nr. 1/12.01.2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 22 mai 2018 s-a luat act de decesul reclamantei-intimate şi a fost introdus în cauză E., astfel încât în proces au dobândit calitatea de intimaţi-reclamanţi E. şi A.. Prin aceeaşi încheiere de şedinţă s-a pus în discuţia părţilor aspectul referitor la titlul de proprietate al reclamanţilor, instanţa punându-le în vedere să-l depună la dosarul cauzei.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Este întemeiată critica pârâtului că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de legea internă pentru acordarea compensaţiilor solicitate de reclamante, în sensul că acestea se acordă numai proprietarilor în temeiul dispoziţiilor art. 97 din C. silvic.

Pentru a soluţiona recursul, instanţa de control judiciar trebuie să lămurească regimul juridic al compensaţiilor solicitate de reclamante pentru perioada 2010 -2013, prin raportare, atât la dispoziţiile art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008, cât şi la Decizia nr. 36/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet de dezlegare a unor chestiuni de drept.

i) Cu privire la cerinţele art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008

Este întemeiată critica pârâtului Ministerului Pădurilor şi Mediului referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor legale privind cerinţele prevăzute de Codul silvic pentru acordarea compensaţiilor, în ceea ce-l priveşte pe reclamanţii A. şi E..

Înalta Curte constată că în temeiul dispoziţiilor legale ce guvernează acordarea compensaţiilor se impune, în primul rând, cerinţa existenţei dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere afectate de situl Natura 2000, aceasta fiind situaţia premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii.

Din cuprinsul art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 rezultă că textul se referă la "proprietarii" care nu recoltează produsele de pe terenurile forestiere, practica organelor administrative fiind aceea de a solicita reclamanţilor să facă dovada dobândirii dreptului de proprietate cu titlul emis de în temeiul legilor de retrocedare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008:

"În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice şi juridice şi a celui proprietate publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru acordarea unor (...)

b) compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă."

Interpretarea gramaticală şi teleologică a textului de lege menţionat impune cerinţa existenţei dreptului de proprietate în patrimoniul reclamantelor, ca o condiţie esenţială pentru naşterea dreptului la acordarea compensaţiilor şi, în mod subsecvent, a exercitării acţiunii în instanţă.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantele nu au făcut dovada dreptului de proprietate prin exhibarea titlului obţinut conform procedurii prevăzute de Legea nr. 1/2000 pentru terenurile forestiere în suprafaţă de 72,2 ha şi 67,1 ha situate pe raza C., judeţul Vâlcea şi pentru terenul în suprafaţă de 80,1 ha situat pe raza D., judeţul Vâlcea.

Suprafeţele menţionate au fost cuprinse, conform susţinerilor reclamantelor, în aria total protejată tipul funcţional T1 şi T2, care este parte integrantă a Reţelei Ecologice Europene Natura 2000 în România.

Înalta Curte constată că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor şi nici nu a solicitat reclamantelor să depună titlul de proprietate asupra terenurilor, pronunţând hotărârea, fără a lămuri dacă cele care au solicitat acordarea compensaţiilor prevăzute de lege sunt titularele dreptului de proprietate, aspect esenţial în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.

Analiza fondului litigiului presupune că instanţa trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite, în primul rând cerinţele prevăzute de C. silvic, adică reclamantele să fi obţinut titlu de proprietate asupra terenului în litigiu şi terenul să fie afectat de situl Natura 2000.

Celelalte condiţii, constând în aprobarea Comisiei Europene pentru acordarea ajutorului de stat şi adoptarea de către Guvernul României a normelor metodologice pentru acordarea compensaţiilor - aşa cum au fost acestea reliefate în Decizia nr. 36/2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet de dezlegare a unor chestiuni de drept - vor fi analizate ulterior verificării condiţiilor ce rezultă din art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008.

Sunt relevante pentru aspectele menţionate Deciziile nr. 1324 din 27 martie 2018, 3282 din 27 octombrie 2017 şi 4126 din 15 decembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, rezultă că litigiul a fost soluţionat fără a se verifica dacă cerinţele esenţiale pentru situaţia premisă de la care trebuie să pornească analiza asupra situaţiei de fapt şi de drept deduse judecăţii sunt îndeplinite şi, în consecinţă, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

ii) Temeiul juridic al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor împotriva Sentinţei nr. 396 din 6 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL