Insufficiency of legal connection between principal action and intervention regarding public domain boundaries and private property exclusion from reservoir inventory.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele formulării cererii de intervenţie

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Administraţia Naţională "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea poziţiilor 252 - 262 din Anexa nr. 35 - "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Snagov", din H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov.

În cauză au formulat cerere de intervenţie principală petenţii A., B. şi C., la data de 19 aprilie 2018, prin care au solicitat obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea unor hotărâri de Guvern prin care să modifice, în parte, H.G. nr. 930/2002 şi H.G. nr. 1705/2006, în sensul că Acumularea Snagov nu cuprinde terenul de 34,5 ha - fosta D., asupra căruia ei deţin un drept de proprietate privată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din data de 21 mai 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie principală formulată de petenţii A., B. şi C., reţinând, în esenţă, că cererea principală şi cererea de intervenţie sunt distincte sub aspectul obiectului, al cauzei juridice, al temeiurilor puse în discuţie, precum şi al condiţiilor procedurale de desfăşurare a judecăţii, iar cererea de intervenţie nu prezintă o conexiune suficientă cu litigiul principal.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs petenţii A., B. şi C., solicitând casarea acesteia şi admiterea în principiu a cererii de intervenţie principală, pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată la fond, la Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 497 C. proc. civ., pentru o mai bună administrare a judecăţii.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că petenţii sunt co-proprietari ai terenului în suprafaţă de 14.950,29 mp, înscris în Cartea Funciară cu nr. nou x a Comunei Snagov, jud. Ilfov, la nr. cadastral x şi au înregistrat, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, o cerere de chemare în judecată a pârâţilor Administraţia Naţională "Apele Române", Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Mediului şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, solicitând obligarea acestor autorităţi publice la efectuarea unei operaţiuni administrative (cadastrul lacului de acumulare Snagov), la emiterea unor acte administrative cu referire la statutul juridic al Lacului de acumulare Snagov raportat la terenul petenţilor şi înscrierile la Cartea Funciară aferente acestui teren şi la furnizarea unor informaţii de interes public.

Recurenţii sunt persoane vătămate în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 de prevederile H.G. nr. 930/2002, pentru că nu se precizează expres că fosta D. nu este inclusă în suprafaţa Lacului de acumulare Snagov, iar, pe de altă parte, pentru că menţinerea în activul legislativ al H.G. nr. 930/2002 în forma prezentă neagă drepturile lor de proprietate privată, câtă vreme se menţionează că Lacul Snagov, în suprafaţa indicată în anexă, face parte din domeniul public al Comunei Snagov.

Recurenţii au expus în detaliu istoricul terenului aflat în proprietatea lor şi a demersurilor litigioase întreprinse pentru protejarea dreptului lor de proprietate. Au arătat că au formulat plângere prealabilă împotriva menţiunilor din H.G. nr. 930/2002 şi împotriva anumitor dispoziţii din H.G. nr. 1705/2006, care prevăd o suprafaţă prea mare pentru Lacul de acumulare. Finalitatea urmărită de recurenţi este de a lămuri situaţia reală a terenului lor ca nefăcând parte din Lacul Snagov, fie că el este inventariat ca făcând parte din domeniul public al Comunei Snagov (cum stabileşte H.G. nr. 930/2002) sau ca făcând parte din domeniul public al statului (cum stabileşte H.G. nr. 1705/2006).

Incidenţa susţinerilor recurenţilor asupra situaţiei din prezenta cauză este hotărâtoare, pentru că arată care este corecta aplicare a legilor incidente situaţiei lor juridice şi, prin extenso, întregului Lac de acumulare Snagov, care se află în domeniul public al Statului Român, dar nu cu suprafaţa de 592 ha, ci cu o suprafaţă sensibil mai mică, obţinută după scăderea suprafeţei de 34,5 Ha a fostei D..

În lipsa luării în discuţie a pretenţiilor recurenţilor, Curtea de Apel Piteşti va pronunţa o soluţie nelegală şi nu va evita ca în viitor să aibă loc mai multe procese între partea care va avea câştig de cauză în dosarul nr. x/2014* şi persoanele împroprietărite pe terenul fostei D..

4. Apărările intimaţilor

Legal citat, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A învederat, mai întâi, nulitatea cererii de recurs, raportat la dispoziţiile art. 486 şi art. 489 C. proc. civ., cu motivarea că argumentele recurenţilor nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de recurs.

În continuare, intimatul a argumentat că instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că obiectul cererii petenţilor este diferit de cel dedus judecăţii în cererea principală, cele două cereri fiind distincte şi sub aspectul cauzei juridice, al temeiurilor puse în discuţie şi al condiţiilor procedurale de desfăşurare a judecăţii.

Împrejurarea că terenul petenţilor ar fi înscris în cele două hotărâri de Guvern şi solicitarea acestora să modifice cele două hotărâri, în sensul excluderii terenului asupra cărora petenţii deţin un drept de proprietate, nu constituie o conexiune suficientă cu litigiul principal, de natură să justifice intervenţia acestora în prezenta cauză.

Intimatul a mai arătat că cererea de intervenţie este inadmisibilă şi prin faptul că intervenienţii nu au parcurs procedura prealabilă în raport cu cele două acte normative a căror modificare o solicită.

În situaţia în care cererea recurenţilor se va admite, se impune trimiterea cauzei, pentru continuarea judecăţii, la Curtea de Apel Piteşti, nu la Curtea de Apel Bucureşti. Faptul că acolo se judecă dosarul nr. x/2018 este de natură a justifica o mai bună administrare a justiţiei.

5. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând argumentele părţilor, raportat la înscrisurile cauzei şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată recursul nefondat, motiv pentru care îl va respinge.

Recurenţii au indicat, ca temei juridic al cererii de recurs, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale cererii de intervenţie principală, argumentând că încheierea pronunţată în cauză este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept procesual incidente la circumstanţele de fapt ale litigiului.

Potrivit art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă; intervenţia este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

Pentru ca cererea de intervenţie principală să fie admisă în principiu, nu este necesar să existe identitate între dreptul pretins de terţ şi dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, fiind suficient ca între cele două drepturi să existe o legătură care să justifice soluţionarea împreună a celor două cereri, legătură ce urmează a fi analizată de la caz la caz.

În prezenta speţă, instanţa de fond a concluzionat că între dreptul dedus judecăţii în cauză şi dreptul pretins de petenţii-recurenţi nu există o legătură de natură a justifica admiterea cererii de intervenţie şi aceasta este şi constatarea instanţei de control judiciar.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată formulată de Administraţia Naţională Apele Române - Administraţia Bazinală de Apa Argeş - Vedea, în contradictoriu cu Guvernul României, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, s-a solicitat anularea, în parte, a H.G. nr. 930/2002, şi anume a poziţiilor 252 - 262 din Anexa nr. 35 - "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al Comunei Snagov din H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunelor din judeţul Ilfov", problema dedusă judecăţii fiind, în esenţă, regimul juridic al Acumulării Snagov, în sensul apartenenţei sale la domeniului public al statului ori al unităţii administrativ teritoriale Comuna Snagov.

Prin cererea de intervenţie formulată în cauză, petenţii-recurenţi urmăresc modificarea, în parte, a H.G. nr. 930/2002 şi H.G. nr. 1705/2006, în sensul excluderii unei suprafeţe de teren care s-ar afla în proprietatea privată a acestora, eronat inclusă, în opinia recurenţilor, în suprafaţa Acumulării Snagov.

Raportat la temeiul juridic şi circumstanţele cauzei, faptul că terenul proprietatea petenţilor ar fi inclus în suprafaţa care face obiectul litigiului în cauza de faţă, litigiu limitat, în esenţă, la dezbaterea delimitării domeniului public al statului de cel al unităţii administrativ-teritoriale, nu este de natură a contura o conexiune suficientă cu litigiul principal, de natură să justifice admiterea cererii de intervenţie.

Contrar amplelor argumente ale recurenţilor, care deja au întreprins alte demersuri legale pentru protecţia dreptului pretins, Înalta Curte nu poate aprecia că o asemenea măsură ar fi în interesul bunei administrări a justiţiei, nici justificată de necesitatea unei eventuale opozabilităţi.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. (2010) şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B. şi C. împotriva încheierii din 21 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CL